Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
În materie de legiferare asupra învăţământului public sunt din norocire unele părţi esenţiale în privinţa cărora nu poate fi vorba şi nu trebuie să fie vorba de partide politice. Învăţământul dat din partea statului, deşi cuprinde şi elemente eminent politice, asupra cărora se restrânge toată antiteza partidelor în lupta lor caracteristică înlăuntrul sistemei constituţionale, are totuşi un fundament comun pentru toate vederile oamenilor de stat, oarecum un teren neutru, unde se pot întâlni partizanii deosebitelor colori politice într-o cugetare unită şi pot dovedi o dată mai mult că, în mijlocul divergenţei de opiniuni asupr multor obiecte, sunt mai întâi de toate cetăţenii unuia şi aceluiaşi stat, mai întâi de toate români cari doresc din inimă sinceră prosperarea patriei lor.
Deşi actualul ministru al cultelor şi instrucţiunei publice, d. Conta, în chiar ajunul prezentării proiectului d- sale de lege pentru reorganizarea învăţământului, a părăsit treapta mai înaltă a unui om de specialitate, pe care erau dispuse a-l aşeza cercurile politice la intrarea d-sale în minister, şi s-a coborât, printr-o acţiune îndreptată în contra amicilor d-sale politici din Iaşi şi ilustrată prin fondarea foii „Liberalul”, pe treapta unui simplu adept neofit al politicei militante de partid, noi nu-l vom urma în această micşorare a d-sale, ci vom privi proiectul de lege ce l-a supus dezbaterilor Camerii din acel punct de vedere general din care deosebirile de partid trebuie să dispară.
Care este esenţa reformei învăţământului ce-o propune d. Conta? Şi, când vorbim de esenţa reformei, să ne fie permis a înlătura din discuţiunea noastră toate cestiunile mai secundare, de ex. despre mecanismul administrativ, despre Consiliul superior şi inspectorii generali, despre deja faimosul „mic cod disciplinar” în contra profesorilor etc. etc. – cestiuni asupra cărora, în demersul unor dezbateri în Cameră, s-ar putea da diferite dezlegări şi s-ar putea face prin urmare modificări la proiectul d-lui Conta.
Vom concentra şi mărgini discuţiunea noastră asupra punctului cardinal în orice lege organică de învăţământ, adecă asupra direcţiunii de cultură ce voieşte s-o dea viitoarei societăţi române. Aci este sufletul unei asemenea legi cu el stă sau scade întregul organism.
În privinţa direcţiunii de cultură dar, proiectul d-lui Conta cuprinde două reforme fundamentale, aşa de reforme şi aşa de fundamentale încât se pot numi, cu propriul cuvânt, o răsturnare a bazei de cultură pe care au fost clădite pân’ acum şcoalele nu numai ale noastre, ci ale întregei Europe apusene. D. Conta voieşte să lovească temelia clasicităţii în întregul învăţământ secundar şi mai voieşte încă să introducă facultăţi special destinate pentru femei. Înlocuirea clasicismului prin utilitarism şi emanciparea universitară a femeilor, iacă cele două bătăi de inimă ale vieţii organismului propus de d. Conta.
Art. 141 din proiect zice: Se vor înfiinţa treptat în fiecare capitală de district cel puţin cîte un gimnaz de băieţi şi unul de fete.
Art. 145 Cursul gimnazial este de patru ani, împărţit în patru clase.
Art. 142. Instrucţiunea gimnazială pentru băieţi va consista din următoarele învăţături, ce se vor preda mai mult din punctul de vedere practic decât ştiinţific de către 9 profesori şi 3 maiştri.
- Limbele română, franceză şi germană, cari se vor preda de trei profesori respectivi după acelaş sistem de gramatică şi în comparaţiune una cu alta, adăugându-se noţiuni de literatură şi exerciţii de compoziţiuni uzuale.
- Noţiuni de economie politică, de drept public şi de drept privat pozitiv, cu exerciţii în redactarea actelor juridice uzuale (un profesor).
- Istoria universală şi în special aceea a uneltelor şi artelor, a ştiinţelor, a moravurilor şi instituţiunilor sociale, cu foarte puţină cronologie şi biografie (un profesor).
- Geografia, cuprinzând întreaga istorie a pământului, cu noţiuni de cosmografie şi geologie, de geografie fizică, botanică, zoologică, etnografică, politică, şi mai cu seamă economică şi socială (un profesor).
- Botanica, zoologia şi mineralogia, cu aplicaţiuni practice, mai cu seamă la agricultură (un profesor).
- Fizica descriptivă, mecanica şi chimia, cu aplicaţiuni practice mai cu seamă la industrie. Descrierea principalelor producte manufacturate (un profesor).
- Aritmetica, algebra şi geometria elementară, cu aplicaţiuni respective la calcule financiare, la ridicări de planuri etc. Comptabilitatea cu diversele ei aplicaţiuni (un profesor).
- Desenul şi modelagiul (un maestru).
- Muzica vocală (un maestru).
- Gimnastica cu exerciţii militare (un maestru).
Art. 143. Articolul precedent se aplică şi la gimnaziile de fete cu următoarele modificări şi adăogiri :
- Profesorul sau profesoara de limba română va preda şi câteva noţiuni uzuale de drept şi economie politică.
- În locul profesorului special de economie politică şi drept pozitiv va fi un profesor sau o profesoară care va preda: Noţiuni de pedagogie, cu aplicaţiune specială la creşterea copiilor mici, începând de la naşterea lor, noţiuni de higienă şi de medicină casnică, cu aplicaţiune specială la îngrijirea copiilor mici, şi economia casnică cu comptabilitatea ei.
- Maistrul sau maestra de gimnastică va arăta şi va dirige mai cu seamă jocuri gimnastice.
- Se adaoge un profesor de religiune care va preda istoria Noului Testament şi morala creştină.
Aşadar: 1) limba latină şi limba greacă sunt cu totul scoase din gimnazii (şi religiunea este scoasă din gimnaziile de băieţi!!) şi sunt înlocuite cu limba germană şi cu studii cari se cer a fi predate mai mult „practic” decât „ştiinţific”.
2) Instrucţiunea este aceeaşi, ba chiar ceva mai întinsă, pentru fete şi pentru băieţi, şi în fiecare district se cere cel puţin un gimnaziu de fete.
După gimnazii, proiectul d-lui Conta se urcă la licee cu următoarele idei de studii şi de organizare :
LICEEEL
Art. 168. În oraşele principale, unde se va simţi trebuinţă, vor fi cîte unul sau mai multe licee de băieţi şi licee de fete.
Numai liceele de fete vor putea avea internate. În acestea se vor primi eleve stipendiste şi eleve solvente, conform prescripţiunilor art. 141.
Art. 169. Instrucţiunea ce se va da în liceele de băieţi va consista din următoarele obiecte, ce se vor preda, din punct de vedere cu totul ştiinţific, de următorul număr de profesori.
- Limba latină, lexicografie greacă şi noţiuni de filologie, predate de doi profesori, dintre cari unul va preda numai limba latină în cele dendâi două, clase.
- Limbele română, franceză şi germană cu literaturele lor, predate de trei profesori. Profesorul de limba română va preda şi noţiuni de psihologie, logică şi estetică.
- Istoria civilizaţiunei, cu noţiuni de arheologie şi de sociologie, predate de un profesor.
- Cosmografia, geologia şi geografia, predate de un profesor.
- Fizica descriptivă, chimia cu mineralogia, anatomia şi fiziologia plantelor şi animalelor, predate de un profesor.
- Algebra, geometria elementară, trigonometria plană, şi noţiuni de Mecanică raţională, predate de un profesor.
Pe lângă această instrucţiune ştiinţifică se vor preda muzica vocală şi gimnastica ca în gimnazii. Art. 170. Articolul precedent se aplică şi la liceele de fete, cu următoarele modificări.
- În locul noţiunilor de filozofie profesorul sau profesoara de limba română va preda, pe lângă obiectul său principal, lexicografia latină şi greacă cu noţiuni de filologie.
- În locul celor doi profesori pentru limba latină, lexicografia greacă şi noţiuni de filologie, vor fi doi profesori sau profesoare, pentru următoarele două cursuri.
- a) Noţiuni elementare de psihologie, logică, morală, drept şi economie politică; estetică cu aplicaţiuni la artele frumoase şi mai cu seamă la viaţa socială; pedagogică şi metodologică, cu toate aplicaţiunile lor.
- b) Noţiuni de higienă şi de medicină, cu aplicaţiunile lor speciale la copii şi la femei.
- În loc de exerciţii militare maistrul sau maistra de gimnastică va arăta şi va dirige jocuri gimnastice. Art. 171. Cursul liceal este de patru ani, împărţit în patru clase.
Art. 172. Nu se vor admite în licee decât elevi sau eleve cari vor prezenta certificate de absolvirea cursului gimnazial în şcoalele publice.
Art. 173. Se aplică la licee art. 146 şi următoarele până la art. 154 inclusiv, precum şi art. 155, cu deosebire că fiecare elev sau elevă de liceu va plăti o taxă şcolară de zece lei la începutul fiecărui semestru.
Art. 174. Certificatele de absolvirea cursului liceal se vor preschimba la Ministerul Instrucţiunei contra diplomelor de bacalaureat în ştiinţe şi litere. Aceste diplome vor fi date în numele Domnitorului etc.
Aşadar: 1) Limba şi literatura greacă scoasă cu totul şi din licee, prin urmare din întregul învăţământ numit până acum secundar; lexicografia greacă, de care vorbeşte art. 169 şi care se preda în ultimul an sau în ultimii doi ani de profesorul limbei latine şi noţiunilor de filologie, este o simplă explicare de cuvinte tecnice, oarecum un dicţionar de cuvinte străine fără nici o însemnătate pentru vreo gramatică sau stilistică grecească. Limba latină este păstrată numai în cele patru clase superioare de licee pentru băieţi, fără arătarea de autori cari să deprindă pe şcolari cu spiritul clasicităţii romane.
Şi, în adevăr, şcolarul de abia în prima clasă de liceu, după proiectul d-lui Conta, sau în clasa a cincea, cum zicem noi încă astăzi, va începe să înveţe cetirea alfabetului latin şi declinarea lui mensa, mensae ; în clasa a şasea va învăţa sintaxa şi va dobândi o idee de accusativus cum infinitivo (să nu se supere d. autor al scrisorilor din „Presa” de aceste cuvinte latine) şi de oratio obliqua. Când să citească autorii latini şi ce autori să citească? Clasa din urmă, a opta, e mai mult destinată unei recapitulări generale a studiilor liceale; se va putea totuşi găsi şi aici oarecare timp pentru citire; propriul timp pentru cunoaşterea autorilor clasici ar fi şi ar rămânea însă cele 10 luni din clasa a 7-a. Ce să se facă şi ce să se lase în aşa puţină vreme? Să se înceapă cu Cornelius Nepos? Să se continue cu Caesar, De bello gallico şi De bello civili? Să se înceapă cu Metamorfozele lui Ovid? Să se continue cu Eneida lui Virgil? Şi unde rămâne Livius? Unde Sallust? Unde Tacitus? Unde Horaţiu? Unde Cicero? Şi unde pentru noi importantul Plinius?
Este lucru vederat: în cei patru ani de liceu (clasa 5 – 8-a ) din proiectul d-lui Conta se poate învăţa limba latină; dar spiritul clasicităţii romane, aşa precum transpiră din eminenţii autori cari au format până acum substratul culturei literare şi ştiinţifice din Europa, nu se poate învăţa în liceele d-lui Conta.
2) Instrucţiunea este şi pentru licee tot aşa de întinsă la băieţi şi la fete, numai că în locul limbei latine vine la fete lexicologia latină, dar se adaog alte studii, între cari şi noţiuni de medicină cu aplicaţiune specială la femei! (A Propos: Am dori să ştim cum îşi închipuieşte d. Conta o clasă dintr-un liceu feminin, după proiectul d-sale, în care un profesor predă la fetiţe de 14, 15 sau 16 ani medicina boalelor femeieşti? Şi cum îşi închipuieşte examenul public anual asupra acestei materii?)
În fine proiectul d-lui Conta, după gimnazii şi licee, culminează în şcoalele superioare, adecă în facultăţi sau în universitate. Aici se vorbeşte de studenţi şi studente şi se pune în princip la art. 206:
Numai Şcoala Normală Superioară şi Facultatea de Medicina. vor putea avea studente cu dreptul de-a urma la cursuri, celelalte şcoale superioare putând admite studente numai cu dreptul de a da examene.
Când numărul studentelor înscrise se va socoti destul de mare, se vor destina esclusiv pentru dânsele Şcoala Normală Superioară şi Facultatea de Medicină din Iaşi. Cursurile acestor şcoale vor fi în cazul acesta organizate în vederea destinaţiunei profesionale speciale a studentelor.
În toate cazurile studentele de la Şcoala Normală Superioară, de la Facultatea de Medicină, pe cât timp nu sunt măritate sau nu trăiesc cu bărbaţii lor, vor trebui să fie interne şi să meargă la cursurile universitare sub conducerea profesoarei internatului sau a unei pedagoage însărcinată, de dânsa. În aceste internate vor fi stipendiste, semistipendiste şi solvente.
Rezerva aci stabilită în privinţa urmării la cursuri din partea femeilor (căci examenele se pot da de femei în toate facultăţile şi se pot crea şi doctoare sau doctoriţe în drept) se înţelege numai pentru Facultăţile de teologie şi de drept şi pentru Şcoala Superioară de Geniu, căci pentru Facultăţile de litere şi de ştiinţe art. 218 din proiect prevede din contră:
Art. 218. Studenţii şi studentele din secţiunea ştiinţifică a Şcoalei Normale Superioare vor urma la Facultatea de Ştiinţe, iar cei din secţiunea literară la Facultatea de Litere cursurile respective cari corespund cursurilor din gimnazii şi licee. Deosebit de aceasta, studenţii şi studentele din ambele secţiuni vor urma cursurile de pedagogie şi metodologie.
Pentru toate obiectele de studiu din Şcoala Normală Superioara se vor numi repetitori, cu diurnă de 200 lei pe lună, dintre profesorii de liceu din localitate. Fiecare din aceştia va exercita îndeosebi pe studenţi şi pe studente în ştiinţa de care el însuşi este profesor la liceu. Deosebit de aceasta, un profesor de la Facultatea filozofică va putea fi însărcinat, ca maistru de conferinţe, cu conducerea tuturor repetiţiunilor şi cu partea demonstrativă a cursului de pedagogic.
Nu se va da studenţilor şi studentelor absolutoriul Şcoalei Normale Superioare decât după ce vor fi depus examenul şi vor fi obţinut doctoratul în grupul respectiv de ştiinţă ce sunt obligaţi a învăţa în şcoală.
Va să zică: emanciparea universitară a femeilor! Societatea română să aibă de acum înainte studente în litere, studente în ştiinţe, studente în medicină şi să poată avea şi doctoare sau doctoriţe în toate aceste specialităţi şi încă şi în drept şi în ştiinţe „politice şi juridice”.
Ţinta de cultură socială în această privire va fi dară să avem, pe lângă profesoare bine preparate şi înzestrate cu diplome de doctorat în ştiinţe sau în litere, şi medice practice cu doctoratul în medicină. Odată aceste dobândite, se va impune ca o urmare neapărată din aceste precedente şi admiterea de femei advocate şi în fine de femei alegătoare şi alese în comună, la Cameră şi la Senat, precum şi de femei funcţionare.
Faţă cu aceste păreri foarte interesante ale d-lui Conta, pe cari d-sa împreună cu colegii d-sale din Ministeriu au crezut de cuviinţă să le aducă acum în dezbaterea Parlamentului român sub forma unui proiect de lege, se naşte pentru noi întrebarea:
Este locul la noi şi este timpul venit acum pentru ca reprezentarea naţională a junei Românii independente să ia în considerare un asemenea proiect de lege?
De această întrebare ne vom ocupa în articolul următor.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI