[„PUŢINI AU FOST PÂN – ACUMA…”] – de Mihai Eminescu [27 mai 1877]

Puţini au fost pân – acuma împăraţii şi regii cari în şirul veacurilor au văzut pământul României; puţini l-au văzut ca inamici, şi mai puţini ca amici. Marţi 24 curent, M. Sa Împăratul tuturor Rusiilor, amic ţărei şi Prea Înălţatului nostru Domn au pus piciorul pe pământul umbrit de coroana României.

Sosind strălucit şi încunjurat de mai marii împărăţiei sale, au fost primit de români în mod strălucit şi entuziast. Trenul, compus din o mulţime de vagoane ale Curţii imperiale, a sosit la gara de Iaşi la 9 ore 55 min. (timpul Iaşilor) sara. Precum am amintit în n-rul trecut, atât prin silinţele autorităţii comunale, cât şi prin concursul unor avuţi particulari, gara de Iaşi era splendid decorată şi iluminată aşa de frumos încât de departe părea un palat din povesti. M. Sa se coborî din vagon împreună c-o suită numeroasă, în care se aflau A.L.L. imperiale marele duce moştenitor şi marele duce Sergiu Alexandrievici; principele cancelar Gorciacov; gen. Miliutin, ministrul de război; admiral Pasiet, ministrul comunicaţiunilor; gen. conte Adlerberg, ministrul Casei Imperiale, generalul – adiutant princ. Suvarov; ataşatul militar german gen. baron Werder; ataşatul militar austriac colonelul baron Bechtolsheim şi alte multe persoane înalte.

La sosire toate corurile vocale din Iaşi, conduse de profesorul G. Muzicescu, intonară imnul naţional rusesc. La coborâre-i, M. Sa fu întâmpinată de domnii ministri Brăteanu şi Docan şi de generalii ruşi d-nii Stahl, Katelei şi alţii. M. Sa se îndreptă către I.P.S.S. Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care-l aştepta cu crucea şi evanghelia în mână, sărută crucea cu care mitropolitul ‘l binecuvântă şi ascultă următorul cuvânt scurt, rostit de mitropolit în limba românească:

 

Maiestate,

Cu simţăminte de cel mai profund respect salutăm venirea Maiestăţii Voastre în patria noastră. De la marele Petru, gloriosul vostru străbun, după 166 de ani Maiestatea Voastră sânteţi cel dendâi monarc ortodox care vizitaţi această veche capitală a Moldovei, astăzi a doua capitală a României. Fiţi binevenit între noi. Biserica, clerul şi tot poporul român salută cu respect în Voi pe puternicul monarc ortodox al Rusiei. Dumnezeu să Vă binecuvânteze. Dumnezeu să binecuvânteze armia Voastră creştinească şi să îndrepte paşii Maiestăţii Voastre întru toate spre bine, întru mulţi ani.

D. Ioan Brătianu traduse alocuţiunea mitropolitului în limba franceză, după care M. Sa răspunse aseminea în limba franceză:

că se bucură, văzând din nou pe Prea S.S. Mitropolitul, pe care l-a văzut încă odată la Ungheni, asigură apoi din nou că vine în România ca amic, nu ca inamic.

Îndreptându-se spre salonul garei, fu întâmpinat de reprezentanţii autorităţilor judeţene şi comunale şi de membrii corpului diplomatic rezidenţi în Iaşi. D. primar al oraşului prezentă M. Sale, după vechiul obicei al pământului, pâne şi sare, care după tradiţie însemnează că sub domnia suveranului întâmpinat populaţiile să se bucure de belşug şi avuţie. Damele prezentară buchete de flori, publicul nenumărat striga”Ura!” şi”Să trăiască”. M. Sa trecu în sala mare de aşteptare, care era îmbrăcată c-o rară bogăţie, în urmă trecu în salonul cel mic, unde ordonă să i se servească supeul, şi conversă cu d-nii miniştri Cogălniceanu şi Brătianu.

După ce M.Sa petrecuse o oră şi jumătate conversând cu lumea oficială care-l înconjura se sui iarăşi în vagonul său şi stătea la fereastră în aclamările entuziaste ale mulţimii şi în sunetele imnului cântat de corurile vocale. Deodată se făcu o tăcere profundă. Un tânăr, în costum cercazian, îngenunchease înaintea M. Sale, cerând iertare. Era un fost ofiţer din armata imperială care se făcuse vinovat de grave greşeli disciplinare ce le vom spune mai la vale şi care cerea drept graţie să fie reintegrat şi trimis în război. M.Sa nu putu admite rugămintea într-un timp în care disciplina trebuie să fie sfântă. Nefericitul făc [u ] câţiva paşi înapoi şi-şi înfipse pumnalul drept în inimă. Medicii îl transportară repede în sala de aşteptare cl. II, aclamările reîncepură şi trenul porni însoţit de urările mulţimei.

Oraşul Iaşi era splendid iluminat şi împodobit cu flamuri naţionale; o mulţime nenumărată se mişca pe stradele principale.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 238

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *