ROMÂNIA IRREDENTA – de Mihai Eminescu [5 august 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Sub acest titlu „Deutsche Zeitung” din Viena primeşte următoarea corespondenţă din Bucureşti:

A trecut un an de când prinţul de atunci, regele Carol I de astăzi, a vizitat Curţile din Viena şi Ischl, întorcându – se la Bucureşti ca şef al unui regiment austriac, Tot atunci miniştrii Brătianu şi Boerescu nu mai încetau de a asigura cabinetul vienez că Austro-Ungaria are în vecina Românie un aliat credincios şi loial şi că această alianţă îşi derivă baza cea mai sigură din comunitatea intereselor la Dunăre şi din respingerea tendinţelor ruso – slave în Orient. Dispoziţiunea politică de astăzi din România oferă ochiului unui observator atentiv cu totul o altă icoană. În cestiunea Dunării România declară că interesele sale sunt diametral opuse celor austro-ungare; ea nu vrea să ştie de o comunitate de interese cu vecinul stat dualistic ; ea n-ar sta un moment la îndoială de a face concesiuni englejilor şi ruşilor, numai spre a combate interesele austriace. Ea mai caută apoi a face breşe în dispoziţiunile convenţiunii comerciale efectuată cu mari, sacrificie din partea Austro-Ungariei şi nu scapă o ocaziune spre a releva opoziţiunea intereselor economice şi industriale ale celor două ţări vecine.

În timpul mai recent, dispoziţiunea ostilă în contra Austro-Ungariei începe a se pronunţa şi în privinţa politică. O hartă în care Banatul până la Tisa, Transilvania, Bucovina, ba chiar ţinuturile de la Arad şi Grosvardein figurează ca teritorie române, formează prin şcoale fundamentul instrucţiei geografice al tineretului român şi deputaţii români, cari vizitează mai bucuros vara aceasta băile din sud – ostul Ungariei şi din Transilvania, nu se sfiesc a juca rolul unor agitatori politici. Astfel, de ex. se asigură că deputatul Ionescu, plecând din băile de la Mehadia, a vizitat comunele române de primprejur, dând o atenţie particulară birturilor şi ascultând plângerile asupra terorismului maghiar, a promis oamenilor mântuire şi unire cu România.

Regele Carol I, astăzi ca şi acum un an, este fidel Austro-Ungariei şi sentimentul său cavaleresc este o garanţie oarecare că lucrurile nu se vor precipita aşa curând. Tot aşa credem că şi Brătianu, nu din înclinaţiune platonică, dar dintr-un prudent calcul de om politic şi ca un patriot român onest, pune şi astăzi acelaşi preţ pe relaţiunile amicale cu Austro-Ungaria ca şi până ieri. Dar vede oricine că-i vine prea greu să pună stavilă torentului partidei liberale (sau mai corect partidei roşii), care mai că e dispusă, a arunca din car pe conducătorul de până aci şi fundatorul regatului român. Boerescu a jucat un rol falş în cestiunea Dunării şi eliminarea sa din cabinetul Brătianu n-a fost o pierdere pentru Austria. Numărul partizanilor lui Cogălniceanu, unul din cei mai declaraţi adversari ai Austro-Ungariei, creşte tot mai mult, după cum se vede lămurit din alegerea sa de deputat într-un colegiu până aci fidel guvernului (Turnu – severin ) şi e sigur că, la întrunirea Camerii, toate elementele opoziţiunii se vor coaliza sub conducerea sa spre a răsturna ministeriul Brătianu. Este adevărat că şi acesta nu stă cu mânile în sân, căutând a-şi întări poziţiunea prin câştigarea în parte a unor personaje conservatoare moderate ; aci însă întâlneşte rezistenţa lui Rosetti, de care nu-i este permis să se despartă dacă nu voieşte să piardă cu dânsul pe alţi mulţi stâlpi ai săi din Parlament.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *