Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
„Românul” s-a pus pe studii comparative. Pentru a dovedi că între conservatori şi sincerii liberali nu poate exista stimă reciprocă, reproduce pasaje din discursurile d-lui Vernescu pe de o parte, pasaje din ,Timpul” pe de alta. Fiindcă istoria asta-i face plăcere, suntem departe de-a i-o lua, deşi ştim prea bine ca nu va putea s-o prelungească, de vreme ce, afară de cazurile tocmai citate de „Românul”, ceartă între noi şi bărbaţii politici de la „Binele public” n-au fost. Din acele pasaje „Românul” deduce că între grupurile opoziţiei nu poate exista „stima reciprocă şi necesară oricarii uniri şi încrederea etc.”
Fiindcă „Românul” e în fatala poziţie de-a nu-şi mai putea repeta priveliştea dihoniei între grupurile opoziţiei, de vreme ce cu citarea unui singur caz s-a sleit izvorul şi fiindcă se vede a avea un interes dramatic pentru asemenea lucruri, noi, cari totdauna suntem dispuşi a face servicii confraţilor noştri, vom aminti izvoare mult mai fecunde de inspiraţiune pentru onor. redactori ai „Românului”.
Astfel bunăoară s-a întâmplat ca nu un orator, dar însuşi ministrul – prezident al unui cabinet roşu, d. D. Brătianu, să-i numească pe deputaţii din majoritate „hoţi şi precupeţi ai intereselor publice”, trimiţându-i la
„puşcărie” şi la „carantină”.
Întrebăm: încetat-au „stima reciprocă necesară oricării uniri, încrederea fără de care nu poate fi înţelegerea într-un scop comun” dintre d. Dimitrie Brătianu şi marele partid roşu?
Deloc.
După apostrofarea majorităţii cu numirile de „hoţi şi precupeţi ai intereselor publice”, după ce i-a ameninţat cu puşcăria şi carantina, roşii [î]l aleg prezident al Camerei.
Suit pe scaunul prezidenţiei, d. Dumitru Brătianu [î]i compara cu nişte „putregaie „ cărora li se va datori nimicirea României.
Epitetul de „putregaie „ adresat majorităţii contribuie la „stima reciprocă necesară oricării uniri” etc.?
Ne mai aducem aminte de răposata întru fericire „Presa”. Cari erau epitetele zilnice pe cari „Presa” şi d. Boerescu le dădea partidului roşu? „Descreieraţi „, „deşucheaţi „, „bandă de aventurieri”, „Hodel şi Nobiling” etc., etc.
D. Boerescu a devenit însă ministru şi „Presa” guvernamentală.
Desigur „stima reciprocă necesară oricării uniri şi încrederea etc.” au fost la culme în acea epocă.
Nu mai vorbim de alte cazuri. Azi d. Cogălniceanu era numit în „Românul” maistru în sustracţiune, mâni, devenit ministru, era necomparabilul patriot. Baronul în fine, cel care aruncase cadavrul României la picioarele contelui Andrassy cu „cuţitul înfipt în pântece „, a fost şi este persona grata a partidului dominant; în fine „pionul” din mânile d-lui de Bismarck, agentul prusian, e astăzi marele şi eroicul rege.
Toate acestea adaogat-au „stima reciprocă şi necesară oricării uniri”? Scriptura zice: „Vedereţi bârna din ochiul vostru, nu aşchia din ochiul aproapelui”.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
