[„«ŢARA ÎNTREAGĂ CUNOAŞTE…»„] – de Mihai Eminescu [8 decembrie 1877]

„Ţara întreagă cunoaşte curatul izvor al reprezentaţiunii sale de astăzi”, începe „Românul” şi apoi arată după ce chip şi asemănare sunt Adunările şi cum nici „reacţiunea” nu prea cutează să zică că ele nu sunt sincera şi fidela espresiune a naţiunii. Le-am zice noi pe nume şi încă ceva pe deasupra dacă ar fi vremea vreme şi ţara pe pace. Dacă tăcem, nu de răul şi frica radicalilor tăcem.

După aceea arată cum conservatorii au combătut războiul ofensiv şi au crezut că şi Camerele or fi contra lui, şi cum s-au înşelat, căci naţiunea, mai ales cea oacheşă de tot, reprezentată de d. Fundescu, au fost pentru război până în pânzele albe.

Un singur lucru uită „Românul”. Naţiunea, care urmează totdeauna porunca Domnului ei, precum se şi cade, şi înconjură steagul ţării, oriunde va fi dus, acea naţiune nu stă din gardiştii de Bucureşti, cari fac copilării şi parade aici pe loc şi la căldură, ci din ţăranii de la munte şi de la şesuri. Arate-ni-se în Camerele „liberale” un singur ţăran care să vorbească în numele satelor şi să zică „da, românul vrea să facă război cu turcii”. Ziarul radical vine însă cu vecinica minciună în gură: reprezentanţii naţiunii vor războiul. Spună mai bine dreptul şi verde: reprezentanţii oraşelor, ş-atunci vom şti cu cine avem a face. Ş-atunci am sta la vorbă şi am arăta în ce mod s-au fabricat reprezentanţii oraşelor de societatea de esploatare a roşilor şi cum M. Sa, dorind ca la vremi de turburare de dinafară să aibă linişte înlăuntru, i-a chemat pe d-lor la putere, care c-o zi înainte s-adunau la Mazar-Paşa, răsturnau domnia şi voiau să dea ajutor turcului în contra Rusiei. Ţăranul zice azi ca şi înainte de trei sute de ani: Vodă au poruncit, să trăiască Vodă! Va fi ştiind Măria Sa cum, unde şi pentru ce ne duce. El nu mai cercetează şi urmează unde-l cheamă steagul ţării şi Domnul.

Aceasta-i naţiunea despre care radicalii să dovedească că, dacă le-ar fi spus verde ce vor d-lor, ar fi zis: Da, voim şi noi.

Pe cine vrea „Românul” să înşale cu reprezentaţiunea naţiunii adunată în fabrica de palavre din Dealul Mitropoliei? Pe noi desigur că nu ne poate.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.