[„A DOUA IMPUTARE…”] – de Mihai Eminescu

A doua imputare a recenzentului consista în esploatarea neonestă [a] unuilapsus calami. Adică într-un loc stă”reprezentări relative la acelaş obiect” şi după aceea”reprezentări relative la acelaşi fel de obiecte”, pe cînd din exemplul pe care chiar recenzentul îl citează se vede curat că numai versiunea a doua e cea adevărată şi că [cea] dentîi e pozitiv o greşeală de condei.

Cît despre noţiune şi reprezentaţiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai pentru că ne sînt foarte indiferente ideile d-sale filozofice. După noi orice reprezentare comună e abstracţie, orice abstracţie noţiune, orice noţiune cuprinde esenţa sau, daca pofteşte, chintesenţa lucrurilor. Daca d-nia lui confundă aşa-numita”phantasma” cu reprezentarea comună nu e vina noastră, dar pentru a-l lămuri nu vom pierde nici timp, nici tipari. „Noţiunea cuprinde dar într-adevăr esenţa lucrurilor ce s-au prezentat conştiinţei noastre” şi daca un copil nu-şi poate analiza o noţiune nu-i un semn că n-o are, precum daca un om nu-şi poate esplica mistuirea nu-i un semn că nu mistuie. Abstracţia, formarea de noţiuni e o funcţie involuntară a creierului, cum mistuirea e o funcţie involuntară a stomacului. Şi orice abstracţie e o noţiune în sens logic, căci logica nu garantează deloc că noţiunea e dreaptă sau nu. Aceasta-i treaba cercetării, nu a logicei.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 313

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.