[„CÂND REPRODUSESEM…”] – de Mihai Eminescu [18 – 19 mai 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Când reprodusesem din „Journal d’Orient” şirurile privitoare la d. D. Brătianu, ziceam că poate să fi cuprinzând o lămurire mai mult asupra adevăratelor cauze de retragere a cabinetului Ioan Brătianu. Acest poate se schimbă în probabilitate, ba în certitudine chiar, în urma întâmplărilor dintre culise a celor din urmă zile.

Acele şiruri acuzau pe d. D. Brătianu de-a înclina spre Rusia, în deosebire de d. Ioan Brătianu, care ar fi înclinând spre Austria. Nu credeam a da acestor aserţiuni o altă valoare decât aceea a unei opinii izolate şi declinam orice răspundere pentru cele susţinute, când iată că, din senin, „L’Independance roumaine” ne caută ceartă, simţindu – se turburată de reproducţiunea noastră. Această turburare pe de o parte, evenimentele din conventiculele roşii pe de alta, confirmă cele zise de corespondentul foii „Journal d’Orient”, confirmă ştirea că „cestiunea Dunării e cauza retragerii cabinetului Ioan Brătianu”, că există un antagonism între cei doi fraţi în privirea acestei cestiuni şi, fiindcă soluţiunea ei, din punct de vedere general, nu poate fi decât favorabilă sau vederilor Austriei sau vederilor Rusiei, se confirmă indirect că în această privinţă cel puţin d. D. Brătianu înclină, timporar şi pentru motive de oportunitate poate, spre Rusia, d. I. Brătianu spre Austria.

Instinctul nostru ne condusese bine, simţisem că în acea corespondenţă, cu toate că termenii erau greoi şi acuzările prea directe, pulsa un adevăr. Afară de asta ne deprinsesem a nu prea avea încredere în serbări publice, în manifestaţiuni patriotice, în zgomot de muzici, în fanfare şi în făclii… Ştiam de ex. că o serbare analogă, intrarea triumfală a trupelor, s-a făcut în Bucureşti exact în ziua în care d. Nicu Catargiu iscălea în numele guvernului român cedarea Basarabiei. Serbările de încoronare, zgomotoase şi splendide, ascundeau poate cu focul lor bengal sâmburul unui eveniment tăinuit cu discreţiune, însă mult mai însemnat, concesiile ce d-nii Brătianu – Boerescu făcuseră vederilor Austriei în cestiunea Dunării. Independenţa costase Basarabia, modificarea art. 7, răscumpărarea căilor ferate; regalitatea costase poate Dunărea. Orice succes poreclit politic se plăteşte peşin, titlurile de nobleţă ale ţării se cumpără ca boieriile sub Vogoridi.

Nu ştim în adevăr şi nici nu voim să ştim în ce consistă acele concesii pe cari cabinetul Brătianu – Boerescu le-ar fi făcut. Asemenea legăminte nu se pot încheia decât cu consultarea şi aprobarea Parlamentului şi acesta nici a fost consultat, nici a aprobat ceva. Asupra ziselor în treacăt a unora sau a altora, asupra destăinuirilor făcute pe jumătate şi cu rezervaţiuni mentale nu ne simţim datori de-a ne rosti şi nici nu e bine ca un partid în opoziţie care nu e [în] posesiunea tuturor elementelor pentru cunoaşterea unei cestiuni de politică esterioară să se rostească a priori oarecum pentru cutare sau cutare soluţiune. dacă în cestiuni de organizare internă a se rosti e o datorie, de vreme ce toate elementele de cunoştinţă şi de critică sunt vădite şi clare, la cestiuni esterioare ţesătura de cauze şi de efecte e, prin natura lucrului, sustrasă publicităţii. Numai încheieri definitive nu se pot face fără aprobarea Parlamentului şi e de datoria noastră de-a aştepta ca acele încheieri să se prezinte Adunărilor spre a ne rosti pentru sau contra lor.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *