Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ce progrese imense nu s-ar putea realiza în patrie dacă n-ar mai exista reacţie. Asta-i singura piedecă ce se opune avîntului patriotic. Aşa, de pildă, ce nostim recensimînt a pus d. Brătianu pe oamenii săi să-i facă şi iată că se găsesc oameni în Cameră, mai reacţionari, mai semireacţionari, cari găsesc că ceea ce s-a făcut nici nu se cheamă recensimînt, c-ar trebui să căutăm naş care să boteze copilul d-lui Brătianu şi că pare că una e recensimînt şi alta s-a făcut. Astfel s-a constatat bunăoară că timpul întrebuinţat spre o asemenea lucrare ar fi poate de ajuns pentru a înscena o conspiraţie la Ipodrom, dar nu e de ajuns pentru o lucrare atît de migăloasă ca recensimîntul; s-a constatat că oamenii întrebuinţaţi la facerea lui erau străini lucrărilor financiare, erau necompetenţi, nişte bieţi cenuşeri din comunele rurale cari idee n-aveau de ce va să zică o falce de arătură; că acelaşi pămînt [î]l preţuiau cînd mai sus, cînd mai jos, după cum era a ţăranilor sau a proprietăţii mari, că s-au pus în seama oamenilor mai mult pămînt decît au, că s-au pedepsit cu dări mari persoane neprevăzătoare cari cheltuiseră prea mult cu zidirea locuinţei lor, că în fine – precum zise d. Brătianu însuşi – îndeosebi la Argeş s-au preţuit venitul anual la o sumă cu care poţi cumpăra de veci pămîntul în cestiune. Ce face asta? Cu comisiile de apel, din cari făceau parte oameni ce nu plătesc nici o dare, recensimîntul era să rămînă bun făcut fără strigătele reacţiei.
Ce rău face reacţia statului român?
Închipuiască-şi cineva ce plină ar fi fost visteria în urma unui astfel de recensimînt, ce slujbe şi lefuri s-ar mai fi putut crea anume pentru patrioţi din sporirea dărilor, ce veselie pe tagma prorocilor reversibili!
Ş-acum din toate acestea să nu s-aleagă nimic? Ba o să s-aleagă, că nu degeaba d. Brătianu e ministru la Finanţe.
D-sa a promis să vină c-un proiect de lege care să prefacă lucrările turceşti de pînă acum în adevărat recensimînt. Oare un proiect de lege să poată face minuni? Să poată preface ceea ce nu-i recensimînt în recensimînt? Am auzit din bătrîni că sînt o seamă de molifte mult mai tari în privinţa aceasta. Dar a decreta printr-un proiect de lege că un iepure bătrîn e leu ni se pare cam greu, şi sîntem curioşi a vedea procedemintele de transformare substanţială pe care le va propune onor. ministru de finanţe.
D. Brătianu ar trebui însă înainte de toate să scape de reacţie şi de opoziţie în genere, care-i pune beţe în roate tocmai cînd progresul e mai repede. Reacţia pretinde bunăoară că pentr-un lucru atît de simplu cum e un recensimînt omul trebuie să fi învăţat carte. Se zice chiar – pretenţie reacţionară desigur – că pentru asemenea lucrări se cer cunoştinţe de economie politică, de finanţe, de statistică.
D. Brătianu – cu drept cuvînt fără îndoială – crede că toate acestea sînt mofturi şi nu-i trebuiesc unui om pentru a întruni toate condiţiile cerute unui dirigător al visti[e]riei.
O dovadă vie că toate acestea sînt mofturi reacţionare e unul mai cu seamă, dar şi alţii, dintre directorii Băncii Naţionale.
Iată cuvintele bunăoară cu cari s-a rostit d. Brătianu în Senat asupra acestui ilustru personaj.
Unul singur am găsit care întrunea toate condiţiunile şi căruia numai în genunchi nu i-am căzut, era d. Costinescu care sta la Bucureşti. Ce n-am făcut ca să-l fac să primească să fie secretar general la Ministeriul de Finanţe?
Similis simili gaudet. Admiţînd că primul-ministru ştie ce vorbeşte, acele condiţiuni toate pentru a fi secretar general la Ministeriul de Finanţe sînt patru clase primare şi un curs de violoncel.
Reacţia, în simplitatea ei, crede de pildă că un om, chiar d. Costinescu fie, poate fi lăudat din puncte de vedere cu totul altele, atribuindu-i-se calităţi ce se pot atribui oricărui om, abstracţie făcînd de învăţătură de carte. Primul-ministru ar fi putut găsi de pildă că d. Costinescu e frumos. Cestiune de gust, nu-i vorba, dar, în sfîrşit, se poate zice. Tot aşa ar fi putut spune că e bun orator ori om cu virtuţi distinse, cristian pravoslavnic şi multe altele. Dar ca un om cu patru clase primare şi un curs de violoncel să fi întrunind toate, absolut toate condiţiunile pentru a fi secretar general la Finanţe, ba pentru a cădea în genunchi înainte-i, să primească să fie aşa ceva, iată ceea ce e. . . cam curios, ierte-ne-se espresia, şi reacţia, rea-bună cum o fi, se poate preface că nu înţelege.
Să nu fie cumva vro mică confuzie la mijloc?
D. Brătianu e un om foarte fin, un politician consumat, dar are un mic păcat: multă, multă carte nu prea ştie. Oare n-o fi confundînd dumnealui spiritul de afaceri, le savoir faire, cu ceea ce alţi creştini numesc finanţe?
Apoi dacă finanţe nu-nseamnă decît spirit de afaceri, atunci, onorabile prim-ministru, ţara e plină de economişti consumaţi. Chiar patrioţii-crisalide cari, prin comunele rurale, v-au durat recensimîntul actual, au spirit de afaceri şi, ceea ce-i mai frumos, aproape toţi vor fi întrunind toate condiţiunile de a fi secretari generali la Ministerul de Finanţe, pentru că aproape toţi vor fi avînd cîte patru clase primare, getbeget primare din vremea bucoavnei.
Pentru ca patrioţii-crisalide să devie însă patrioţi-fluturi le lipseşte o condiţie esenţială: aripele armoniei, cursul de violoncel.
Pe aripele armoniei, pe scara sunetelor de violoncel, patriotul-crisalidă devine flutur şi pluteşte în regiunile senine ale Băncii Naţionale.
Dar reacţia tot reacţie rămîne: ea tot zice că nu-i bine dacă patrioţi fără ştiinţă de carte ajung oameni mari.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI