Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Ieri la 5 1/4 seara d. Brătianu părăsea Camera. În momentul în care îşi căuta trăsura, un individ, anume Pietraru, s-a aruncat c-un cuţit asupra primului-ministru, cercînd să-l înjunghie. După o scurtă luptă în care ministrul izbutise a abate lovitura întîia, d. Goga a sfărîmat cuţitul atentatorului cu bastonul său şi astfel s-a înlăturat pericolul în care plutise cîteva grele momente viaţa unuia din cei mai populari oameni de stat ai României.
Nu găsim cuvinte destul de energice pentru a înfiera un asemenea atentat.
Ca organ al unui partid ce reprezintă ordinea condamnăm din toată inima orice atentate, cu atît mai mult cînd ele se îndreaptă în contra unui bărbat învestit cu autoritatea statului.
Trebuie să condamnăm un fapt care pune în pericol însăşi existenţa autorităţii statului, însăşi existenţa ordinei, prin atentate asupra vieţii celor învestiţi cu autoritatea şi însărcinaţi cu mănţinerea ordinei.
Mulţumind lui Dumnezeu pentru c-a abătut [de] deasupra capului ilustrului nostru concetăţean pericolul de-a deveni victima unei odioase crime, cată să constatăm că în faţa acesteia orice resentiment de partid, orice diviziune încetează. Dacă oricine care, învestit c-o autoritate legală, e ameninţat, pentru aceasta chiar, de-a întîmpina în cale-i cuţitul ucigaşilor, atunci orice legătură între om şi om încetează, atunci se nimicesc însuşi bazele de constituire ale unei societăţi omeneşti.
Trebuie să ne fie ruşine, ca români, că şi aci, unde nici una din căile legale de mişcare politică şi socială nu e închisă, se pot găsi indivizi cari, prin crime de asemenea natură, să arunce o neagră pată asupra ţării, asupra caracterului drept al poporului nostru.
Dar fără cuvînt s-ar şi arunca o asemenea pată. De mult se ştie că în România se află ramificaţiuni ale unei mari societăţi internaţionale care voieşte răsturnarea organizaţiunii existente, răsturnarea tuturor instituţiilor ce stăpînesc în statele moderne. Din partea acestei ramificaţiuni se presupune c-ar fi venind şi atentatul acesta.
Dacă n-am relevat niciodată această mişcare nesănătoasă, dacă n-am combătut organele ei de publicitate ce-au apărut pîn-acuma am făcut-o pentru că guvernul însuşi nu dădea semne că i-ar fi atribuind vreo importanţă, pentru că, discutîndu-le, le-am fi dat relief, pentru că critica e un piedestal ce nu se cuvine oricării idei, oricării mişcări.
După ce însă periculoasele idei venite din tabăra nihilistă de peste Prut încep a-şi manifesta existenţa lor prin acte ca acesta, e de datoria guvernului de-a face cercetări şi de-a descoperi focarele în care s-au încuibat nu numai ideile de răsturnare, dar şi începuturile criminale de execuţiune.
Oricît de aprinse ar fi certurile între partizi cari se combat pe un tărîm legitim, faţă cu realitatea crimei încetează toate şi oricare om ce are sentimentul statului şi a ordinei e indignat cînd în marea luptă de interese şi idei legitime, în lupta leală, apare din ascunzătorile lui ascuţişul instrumentelor crimei.
Nu e nici o îndoială că ţara întreagă împărtăşeşte acest sentiment de indignare, că d. Brătianu va fi mult timp obiectul unor călduroase ovaţiuni. Şi dacă primul nostru ministru găseşte cauze de legitimă întristare în această odioasă tentativă, pe de altă parte va afla desigur marea mîngîiere de-a vedea că prin această crimă însuşi autoritatea sa va creşte, iubirea de care se bucura din partea şi a amicilor şi a adversarilor săi va spori şi se va întări. Asemenea atentate, dacă sînt odioase prin natura lor, sanctifică piepturile asupra cărora a fost îndreptate, îneacă într-un general sentiment de iubire toate recriminaţiunile politice, fac a se uita micile sciziuni; în contra unor asemenea încercări toată România e aliată pentru a le respinge şi reprima.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI