DARE DE SAMĂ DESPRE MIŞCAREA LITERARĂ A ROMÂNILOR ÎN ANUL 1819 – de Mihai Eminescu [4 iulie 1876]

Avem înaintea noastră un volum dintr-un fel de revistă românească, din a. 1820, numită ”Biblioteca”.

Acest mănunchi conţine sub titlul „izvodul cărţilor” o dare de samă despre mişcarea spirituală a românilor în anul 1819.

Reproducem următoarele:

Cei ce din[tru] dragostea cea negrăită şi din râvna cea fără de asemănare cătră folosul şi luminare a naţionului românesc nu au întârziat a tălmăci şi tipări cărţi folositoare în limba acestui naţion, în anul trecut:

Preacinstitul părinte potropop Petru Maior de Dicio Sînmărtin, crăiesc revizor, au dat la lumină Telemachu, tălmăcit din limba italienească, cum şi Orthografia română, de sine făcută, întru care învaţă cum are a se scrie româneşte cu strămoşeştele slove latine. La aceste au adaos un Dialog pentru începutul limbei româneşti, întru care [le] vădeşte că limba românească, e mai veche nu numai decât cea frâncească şi spaniolească, ci şi decât cea italienească de acum; ba şi decât cea latină, ce iaste în cărţi şi cumcă aceasta din limba românească, ce o vorbea poporul român cel vechi au luat începutul său.

Preacinstitul şi cucernicul ieromonah Efrosin Dimitrie Poteca, învăţătoriu şcoalelor domneşti, au dat la lumină ”Mai înainte gătire spre cunoştinţa de D-zeu”, ce cu aurite cuvinte grăieşte adevărul întru înaintea cuvântării (?) tălmăcită, din limba grecească.

Mult prea învăţatul şi de bun neam născutul marele postelnic Alexandru Beldiman au dat la lumină tragedia lui Orest în stihuri şi Moartea lui Avel, tălmăcită din limba franţozească, cum şi pre Omer îl are tălmăcit şi preste scurtă vreme îl va da la lumină, cum şi pe Numa Pompilie.

Onoratul dumnealui Naum Petrovici, case – perţeptor la mărita deputăţie a fundusului şcoalelor româneşti, sârbeşti şi greceşti, au dat la lumina Methodica şi Pedagogia din limba nemţească; carele şi acum se gată a da mai multe alte cărţi folositoare la tipari.

Cinstitul şi cu adevărat cultivirei româneşti râvnitoriu dumnealui Nicola Nicolau au dat la lumină Plutarch nou în 2 părţi tălmăcit din limba nemţească etc. Cinstitul cliric Vasilie Ghergheli de Ciocotici au dat la lumină o carte chemată Omul de lume.

Între ”mult prea învăţaţii şi de bun neam născuţii” boieri moldoveni care se ocupă cu literatura şi traduc cărţi în româneşte, dar nu tipăriseră nimica în anul 1819, se citează  marele vornic Mihai Murza, marele vornic Constantin Conachi, marele spătari Iordachi Băluşcă, marele vornic Şerban Negel; iar între protectorii literaturii româneşti se citează caminariul Enache Dann, Mihail Grigorie Suţu V V., mitropolitul Veniamin Gherasim, episcop de Roman.

În Valahia: Alexandru Suţu V V. şi mitropolitul Dionisie. Afară de aceea se notează cumcă, pentru ”folosul de obşte”, mitropolitul a trimis în Italia pe părintele Efrosin Poteca cu alţi trei tineri români” ca să înveţe cele mai multe învăţături, întorcându – se să dea rodul cel mai bun patriei. – Ba şi şcoale mari naţionale româneşti s-au făcut, întru care se învaţă: Cuvîntarea de Dumnezeu, filozofia, retorica, metodica, poezia şi altele”. Pentru înfrumuseţarea cântărilor bisericeşti şi lesnirea meşteşugirei acestor cântări s-au trimis la Buda dascalii româneşti de muzică Macarie Ieromonahul şi Nil Nicolae Poponea, ca să tipărească într-o tipografie de acolo cărţile de muzică alcătuite de ei în limba românească. – Un boier, anume Gheorghe Oprian, dă un leu la sută din tot venitul său pentru tipărirea cărţilor.

Ciudat rol joacă în această dezvoltare „românii din Makedonia, ce lăcuiesc sub stăpânirea crăimei Ungariei”. Deşi n-au fost dedaţi a citi româneşte, totuşi cumpără cărţi sau ajută la tipărirea lor. Ei îşi aduc în biserica din Pesta un preot român din Banat, care asemenea e trăducător de cărţi, căci se zice că el va publica un op intitulat Teofron. Tot de români macedoneni, între care se află şi ”filozofi întregi” se numără prea învăţatul Dimitrie Darvar (din Viena) „carele mai multe cărţi au dat la lumină în limba grecească”. Emanoil Ghica de Dejanfalva (tot român) ajută tipărirea unui lexicon sîrbesc. Simeon Gheorghe Sina cumpără cărţi româneşti pe sama tinerimei din satele sale. Constantin Ghica, Zenobie Pop, în fine Mihail Boiagi (cunoscutul autor al gramaticei macedoromâne) care scrie o carte numită ”Lumea închipuită” (Orbis pictus). Ar fi interesant de-a se şti dacă Boiagi n-a scris cumva această carte în dialectul macedonean chiar. Teodor Tyrca dă 5000 fl. ajutori pentru tipărirea lexiconului sîrbesc. Tot între macedoromâni se găsesc oameni care întreţin tineri români cu ”hrană, îmbrăcăminte şi ajutorinţă” la şcoalele superioare din Pesta. Ei sunt fraţi şi se numesc Atanasie şi Constantin Grabovschi. Cel puţin 50 de familii macedoromâne se văd interesându – se de dezvoltarea culturei româneşti.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 54

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.