În unul din numerii acestei foi spusesem că se ‘ntâmplase oarecari neorânduieli la şcoala tehnică, a cărora încheiere nu se putea prevedea la moment, din care cauză n-am găsit de cuviinţă de-a ne întinde în detalii asupra cestiunii. Acuma însă, când tot incidentul e închis odată pentru totdeauna, vom da în câteva şire o relaţie cu totul obiectivă a întâmplării, pentru a înlătura toate faimele eronate, cîte se lăţise în această privire. De la un timp încoace atât pedagogul cât şi maistrii au fost denunţat direcţiei faptul că între elevi sunt câţiva malcontenţi cari refuză a se supune regulamentului disciplinar al şcolii. Izvorul acestor nemulţămiri se zice să fi fost nişte instigaţiuni din afara de şcoală, deci în afară de cercul de privighere al autorităţii şcolare. Aceste acte de nesupunere se repetau tot mai des, încât pedagogul şi maistrii s-au văzut siliţi a raporta consiliului de disciplină că nemulţămiţii nu primesc pedepsele ce li se impun, nici se supun la ordinele superiorilor lor. Totodată direcţia se pomeni c-o suplică din partea câtorva elevi, prin care ei declarau că n-au lucru şi cer să li se deie. Faţă cu această suplică maistrii au declarat contrariul, că aceste ar fi numai un pretest de-a face neorânduieli, că fiecare din ei are de lucru, dar că nu voiesc să lucreze. În fine consiliul de disciplină s-a văzut silit să ceară concursul consiliului superior de supraveghere, compus după lege din d. prefect al districtului, d. primar al oraşului şi d-un inginer judeţean. Acest consiliu de supraveghere a hotărît a propune ministeriului eliminarea din şcoală a opt elevi despre cari maistri şi pedagogul raportase că nu voiesc să se supună şi samănă disordinea şi între ceilalţi elevi.
Pentru a face eliminarea cât se poate de puţin penibilă atât pentru cei pedepsiţi cât şi pentru colegii lor, direcţia au hotărît de-a începe cu trei, cari erau din oraşul Iaşi chiar, şi a vesti în privirea celorlalţi mai Întâi pe părinţi, cari să vie să-i ieie. Dar aceştia trei au refuzat de a părăsi şcoala. În urma acestui refuz d. comisar al despărţirii a III-a i-a chemat pe câteşi opt înaintea sa, le-a cetit ordinul ministerial prin care se dispunea ca să fie eliminaţi şi i-au somat să părăsească şcoala. D. prefect în special a avut buna-voinţă de a-i instala pe cei din districte într-un otel până ce or veni părinţii ca să-i ieie.
Dintre aceşti opt eliminaţi unul, anume Vasiliu, a sărit noaptea peste îngrăditura institutului şi a intrat în vorbă cu elevii rămaşi în şcoală, pentru a-i împinge şi pe ei la aceeaşi nesupunere. Câţiva cari l-au urmat pe Vasiliu au fost arestaţi de poliţie şi eliberaţi în urma mijlocirii d-lui secretar al şcolii, Climescu, cari i-au readus la şcoală. Dar spiritul de rebeliune încolţise deja. Cincisprezece dintre cei din şcoala s-au prezentat înaintea consiliului de disciplină şi a cerut ca sau să se reprimească cei eliminaţi sau vor părăsi şi ei şcoala. Atuncea d. director le-au spus în mod conciliant ca să gândească la ceea ce fac;”nimenea nu i-a silit să intre în institut şi nimeni nu-i opreşte să iasă. Să recugete însă că dacă părăsesc şcoala, o părăsesc fără consimţamântul direcţiei şi că vor avea să sufere urmările”. Totuşi aceşti cincisprezece au dat un fel de suplică, iscălită de toţi, prin care declară că părăsesc şcoala.
Consiliul de disciplină a încheiat la moment un proces verbal, prin care s-a relatat şi aceste neorânduieli ministeriului. În urma acestora ministeriul a dat direcţiei putere discreţionară de-a esclude pe câţi va voi şi a reprimi asemenea pe câţi va voi, desigur procedura cea mai umană şi mai corectă din toate. Puţin trecu şi cei cincisprezece A ‘nceput a se căi de pasul lor şi a reveni unul cîte unul cerând iertare de la profesori şi de la direcţie. Câteşi cincisprezece au fost primiţi, după ce au declarat fiecare în parte că se vor supune tuturor pedepselor ce li va impune consiliul de disciplină. Astfel incidentul se poate privi ca închis.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 202