Luni în 21 FEV[RUAR] delegaţii Muntenegrului au adresat Porţii cererile lor, cari sunt următoarele:
- Cesiunea districtelor Zubci şi Gaţco, precum şi a unor părţi din districtele Colaşin, Lipnic, Piva, şaraţco, Fecera până la Maitraveţ, Cucci, Vasoievici; apoi Moracea, Line, Zeta, Gilone, până în lacul Scutari, Zabliac, Spuţ, întăriturile de pe malul drept al Boianei, insulele întărite Vranina şi Lesendria în lacul Scutari, Stoţa, Crevţe şi portul Spizza. 2) Libera navigaţiei pe lacul Scutari şi pe Boiana; îndatorirea autorităţilor turceşti de a mănţinea navigabil pe cheltuieli proprie canalul Boianei care dă în lacul Scutari. 3) Repatriarea herţegovinenilor refugiaţi. 4) Stabilirea unui modus vivendi pe bazele formulate în iulie 1875. Punctul din urmă însă nu este o condiţie absolută şi poate fi dat în lucrarea unei comisii mixte.
Mult mai grave sunt ştirile pe cari le aduce „Corespondenţa politică” în buletinul său din Petersburg. Principele Gorciacoff neprimind pân – acuma răspunsurile puterilor la circulara sa din 31 ian. au însărcinat pe ambasadorul rusesc din Londra, contele Şuvalof, de-a cere de urgenţă de la earl of Derby răspunsul cabinetului englez. Un aviz identic li s-a dat ambasadorilor Rusiei de pe lângă curţile din Viena, Berlin, Paris şi Roma. Totdeodată contele Şuvalof a fost împuternicit de a declara că guvernul împăratului Alexandru nu cunoaşte decât două soluţiuni ale Cestiunii Orientului. Sau că puterile signatare tractatului din Paris, în special Anglia, privesc tractatul de Paris ca existând încă în toate punctele sale, deşi Poarta au respins hotărârile conferenţei hazate pe acel tratat; sau cabinetul din Sf. Petersburg va privi acel tratat ca neexistând.
În cazul Întâi Rusia pretinde ca puterile signatare tratatului să ceară împreună de la Poartă. primirea deplină şi în forma lor originară a tuturor hotărârilor luate în conferenţa preliminară, aceasta pe orice cale vor găsi de cuviinţă. Dacă puterile mari se pot decide de a primi acest punct de vedere, atunci Rusia nu mai are nici cauză, nici nevoie de-a ieşi din concertul european. Atunci ea are posibilitatea deplină de a evita orice complicaţie războinică.
Dacă însă puterile s-ar hotărâ să păzească neactivitatea de pân – acuma, atunci cabinetul din St. Petersburg va privi în această hotărâre: 1) Renunţarea, respective negarea îndatoririlor impuse Turciei prin acel tratat, 2) pierderea tuturor drepturilor ce rezultă pentru Poartă din acel tratat. Prin urmare Rusia va privi tratatul, în toate punctele ce o ating pe ea, ca nul şi fără valoare şi-şi va păstra deplina libertate de acţiune.
Urmările acestor concluzii ale Rusiei pentru România sunt bătătoare la ochi. După cât ştim numai”Timpul” din Bucureşti au atras atenţia publicului român asupra greutăţii frazei din urmă, căci între stipulaţiile ce-o privesc pe Rusia este şi cesiunea Basarabiei române, între cele care privesc aşa numitul „corp turcesc” sunt cuprinse garanţiile de autonomie şi suveranitate ale României.
Aşadar şanţurile de pe Siret capătă acuma o deosebită însămnătate.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 201