Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Împăratul Alexandru III, râvnind la epitetul de împărat al ţăranilor şi preocupându-se de starea rea la care forme de civilizaţie costisitoare au redus populaţiunile agricole din Rusia, urmarea neapărată a acestei tendenţe umane a suveranului s-a tradus în acte administrative îndreptate în contra evreilor.
În adevăr una din cauzele esenţiale ale căderii economice a ţăranului de acolo este, ca şi la noi, evreul, care ‘ntr-o ţară unde există imense întinderi de pământ cultivabil precum e Rusia preferă a vinde rachiu şi a precupeţi, adecă, a trăi din speculă mai bine decât din muncă.
Fără ‘ndoială că nu evreii singuri vor fi de vină la starea rea a populaţiunilor rurale din Rusia, dar unul din factorii esenţiali şi vădiţi ai acelei mizerii sunt ei. De acolo măsura, bună poate pentru Rusia, rea pentru noi, de-a espedia cârduri întregi în România cu paspoarte în regulă, de-a împinge pe alţii să treacă noaptea fără pasport graniţele ţării noastre.
Nu trebuie să fie cineva un observator tocmai adânc pentru a vedea că România geme de evrei ruseşti. Noaptea, uliţele Bucureştilor sunt pline de figuri cu totul străine, la cari recunoşti numaidecât că abia de ieri li s-a comandat de – a – şi rade barba şi de – a – şi tăia perciunii; toate colţurile de uliţă sunt pline de colportori şi precupeţi, pe cari nimeni nu i-a văzut pân-în anul acesta, c-un cuvânt suntem ameninţaţi de-a vedea şi Bucureştii prefăcându-se într-un murdar cuib jidovesc cum sunt laşii astăzi.
Ca să dea de căpătâi puzderiei acesteia de noi venetici Ministerul de Interne a publicat un regulament privitor la petrecerea şi aşezarea străinilor în ţară.
Nu vom discuta acest regulament de vreme ce suntem convinşi că, orice măsură ar imagina capete ca d-alde d.
D. A. Rosetti, ele vor fi născute moarte.
În locul unei legi de incolat, lege organică care să supuie la anume condiţii petrecerea străinilor în genere în ţara noastră, d. C. A. Rosetti vine c-un reglement pe care orice alt ministru [î]l poate revoca şi pe care Caradalele sale de toată mâna nici nu sunt dispuse de a-l lua la serios.
Dar ceea ce este neauzit şi caracterizează din nou protestaţiunile de patriotism ale foilor evreieşti din capitală este obrăznicia cu care Alianţa izraelită stăruieşte pe lângă d. Gambetta, ministrul prezident din Franţa, de-a provoca înlăturarea acestui reglement. Pe Rusia nu îndrăznesc s-o acuze, care alungă evreii în mod sistematic. Vai de evreii din Rusia în ziua în care Alianţa ar îndrăzni să intervie în favorul lor; ar fi semnalul pentru un tratament şi mai energic decât cel de până azi. Dar aci, unde nimeni nu se atinge nici de persoana, nici de avutul lor, aci, unde nu e vorba decât de-a abate imigraţiunea lor stricăcioasă, prin mijloace cu totul umane, cari sunt de dreptul oricărui popor, aci Alianţa îndrăzneşte a interveni şi a calomnia din nou România.
Alianţa are o mulţime de membri în România. Nu este o adevărată trădare de patrie din partea celor petrecători în ţară de-a fi membrii unei asociaţii internaţionale al cărei scop e de-a compromite statul român şi interesele sale? Nu e vorba… în ţara în care trădătorii din noaptea lui 11 fevruarie au ajuns a fi decoraţi şi înălţaţi în demnităţi publice trădarea de patrie se consideră demult ca un merit. A fost o urmare naturală dar ca tocmai membrii cei mai influenţi ai Alianţei din România să fie încetăţeniţi. Numai Ţepeş n-ar fi găsit destui pari pentru a le mulţumi pentru modul în care pricep a fi români; noi suntem cu mult mai îngăduitori.
Dar vorbim către aceia cari pot înţelege. Cred în adevăr că răbdarea poporului românesc e nesfârşită, nesleită ca a lui Dumnezeu, cred că ne e absolut cu neputinţă de-a ne apăra de ei cu orice arme ne-ar conveni? E prea adevărat că poziţia de stat a României şi permanentele primejdii din afară cari ne ameninţă îmblânzesc luptele politice la noi, că patriotismul latent al rasei române [î]i dictează precauţiune. Dar [î]i sfătuim să nu se joace cu focul. dacă e cineva în stare de a face pe români să uite până şi interesele statului lor, apoi desigur aceştia sunt evreii, ei, cari nu cutează a combate o putere mare cum e Rusia, dar s-aruncă cu toată insolenţa lor cunoscută asupra unui stat mic care-a avut naivitatea de a-i îngădui să fie cum sunt.
Noi ştim bine că trei zile ar fi de ajuns pentru a regula atât de definitiv cestiunea izraelită încât Alianţa să nu mai aibă pentru cine interveni. Noi cunoaştem poporul. În aparenţă atât de blând şi de guvernabil, are o margine blândeţa lui pe care e primejdios de-a o trece.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII