În afacerea Holban-Schopenhauer am uitat a releva o aserţiune inesactă a d-lui deputat. D-sa se plînge cum că d. Maiorescu, într-o foaie a sa („Timpul”), i-ar fi adresat epitete care în dicţionarul de sinonime într-adevăr nu se găsesc sub vorba compliment. Dar tocmai împrejurarea aceasta ar fi trebuit să-l facă pe d. Holban să judece că articolele „Timpului” nu sînt şi nu puteau fi scrise sau inspirate de d. Maiorescu.
Cel mai elegant scriitor român- care este fără contestare d. Maiorescu- se mişcă în genere pe un nivel pe care d. Holban nu e de găsit şi fiindcă d. Maiorescu nu avea nici o trebuinţă să se coboare, precum nici d. Holban nu are putinţa de-a se urca, rolul de a se ocupa cu filosofia d-lui Holban cade asupra altcuiva, mai puţin însemnat decît d. Maiorescu. D. Maiorescu se află, din contra, în poziţia vrednică de invidiat de-a nu trebui să se ocupe deloc de ceea ce d. Holban, sau alţii de aceeaşi teapă, zic sau fac.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X
