ÎNTUNECIME TOTALĂ – de Mihai Eminescu [1 noiembrie 1877]

A privi la o întunecime totală a Soarelui sau a Lumii este o petrecere; a te rătăci însă noaptea prin întunecimea totală a Bucureştilor, a da în gropi şi a te lovi cu capul de ziduri este de asemenea o petrecere pe care se pare a ne fi păstrat-o cu părintească îngrijire primăria noastră. Într-adevăr frumoasă iluminare cu gaz avem acuma. Lumea nu mai există decât numai pentru Podul Mogoşoaiei. Aici tot mai licureşte din ce în ce mai palidă câte-o lumină de felinar asemenea unei speranţe aproape a se pierde. Încolo lasciate ogni speranza!” încolo se-ncepe infernul lui Dante. Pasagiul primăriei, bogat în gropi, sanţuri şi Plevne improvizate, formaţiuni geologice din epoca terţiară, elemente hidrografice perfide în care alunecă picioarele celor muritori, coboare-se aceştia din neamul biman, coboare-se din cel mai fericit al cuadrupedelor. Din când în când câte o trăsură, cu fuga.

Quadrupedante putrem sonitu quatit ungula campum, încolo prin depărtatele mahalale încercări modeste de muzică clasică din partea cânilor, cari, după cum se ştie, trăiesc sub regimul unei deosebite circulare a prefectului de poliţie.

Mult [se] va mai repeta acest „misticism gazos” al primăriei?

CU PATERNITATE INCERTĂ

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *