ASALTUL ANGELESCU – de Mihai Eminescu [2 noiembrie 1877]

Un corespondent al „Nouăi prese libere” dă oarecari relaţii asupra modului cum s-au făcut cel din urmă atac al diviziei a patra asupra Griviţei mari. Ţinem seama de aceste relaţii, pentru că ele sunt foarte apropiate de zgomotele ce circulă la noi asupra rolului prea neatârnat pe care d. colonel Angelescu au binevoit a-l juca pe pielea şi cu sângele altora, pentru a-şi plăsmui de pe saltea şi „en spectateur” gloria de a fi luat Plevna poate. Corespondentul zice că i se pare într-adevăr că d. colonel au ordonat atacul fără a-şi fi luat învoirea de la M. S. Domnul, ba că însuşi raportul trimis din Poradim în aceeaşi noapte din partea Prea Înălţatului nostru Domn către marele d uce Nicolaie în Gorni-Studen afirmă că, fără învoirea Înălţimii Sale, colonelul au îndrăznit a ordona un atac care au pierdut atâtea vieţi fără de nici un folos. Corespondentul zice c-ar fi vorbit cu mai mulţi ofiţeri români întorşi de curând de la Plevna şi aceştia i-ar fi dat următoarea esplicare. În cartierul general se hotărâse ca divizia a patra, care pierduse două treimi din efectivul ei, să fie înlocuită prin divizia a doua, intactă până acuma. Colonelul Angelescu s-au dus atunci la Măria Sa Domnul ş i-i espuse că pân-acuma divizia a patra executase toate lucrările şi c-ar fi nedrept ca tocmai acuma, când izbutirea e aproape sigură, divizia să fie înlocuită şi alţi soldaţi şi alţi ofiţeri să aibă uşor o glorie a cării condiţii grele le împlinise tocmai divizia a patra.

M. Sa Domnitorul se plecă atunci rugăminţii colonelului şi amână înlocuirea diviziei pe ziua de 24 octomvrie, sperând că până atunci se va hotărî a se face un nou atac general. Dar termenul se apropia mereu şi tot încă nu se auzea nimic d e un atac general. Atunci d. colonel, cuprins de nerăbdare de a culege lauri, s-au hotărât a face atacul pe socoteala d-sale şi întreprinse un asalt cu urmări atât de dezastroase şi cunoscute de toată lumea.

E de prisos a mai zice cumcă raportul din „Monit or”, plin de reticenţe şi apucături, arată lucrurile altfel. Dar în orice caz întrebarea de căpetenie la care ar trebui ca opinia publică să capete răspuns este: dat-au sau nu M. Sa Domnul învoirea Sa la asaltul Angelescu?

Credem că nu ni se va răspunde evaziv sau prin acuzarea că ţinem seama de ceea ce spune o foaie discreditată ca, „N . fr. Presse”. Faptele relatate de corespondentul ziarului vienez ne pot fi indiferente şi nouă; întrebarea însă pe care o dezbate e cu totul teoretică şi atinge disciplin a neapărată oricărei armate. Este sau nu adevărat că d. colonel s-au făcut vinovat de o călcare atât de gravă a disciplinei, de o desconsiderare atât de deplină a înaltului său Suveran?

CU PATERNITATE INCERTĂ

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *