[„NOUL MINISTER A CITIT IERI…”] – de Mihai Eminescu [12 iunie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Noul minister a citit ieri în Corpurile legiuitoare programa sa, de I.C. Brătianu în Senat şi d. C. A. Rosetti în Cameră. Iată acea programă:

Guvernul care se prezentă astăzi dv. vă este dinainte cunoscut. Vederile noastre ale tuturor sunt acelea cari, în anii din urmă, au inspirat lucrările majorităţii reprezentaţiunii naţionale. Nu credem dar necesar să vă aducem un program.

Vom continua opera începută împreună cu dv., a întăririi statului român şi a dezvoltării economice a ţării. Mai cu osebire ne vom sili să introducem în toate ramurele servicielor publice îmbunătăţirile reclamate, ca astfel autoritatea publică, printr-o strictă aplicare a legilor, să ocrotească deopotrivă şi cu nepărtinire interesele legitime ale tuturor.

Deplina armonie de idei a membrilor guvernului vă, este o garanţie că vom mănţine în lucrările noastre o absolută unitate de acţiune. Dându-vă această asigurare, vă cerem, d-lor, concursul dv. spre a putea utiliza cele din urmă zile ale prezentei sesiuni.

Mai multe incidente s-au petrecut ieri în Cameră după citirea programei ministeriale. Cel mai însemnat dintre acestea este alegerea noului prezident al Adunării. D.P. Buescu, considerând că fotoliul prezidenţiei Adunării nu poate rămâne vacant, mai cu seamă în ajunul închiderii sesiunii, propune să se proceadă imediat la alegerea prezidentului. După o consultare de câteva minute se procede la alegere şi rezultatul votului este acesta: 70 votanţi, 8 bile albe, 61 voturi pentru d. D. Brătianu, 1 vot pentru d. Chiţu (d. Chiţu votase ). D. Dum. Brătianu, ocupând fotoliul prezidenţial, ţine următoarea cuvântare, pe cât de duioasă atât de naivă, care arată, adânca şi legitima d-sale mâhnire pentru maltratările ce a trebuit să sufere zilele acestea:

Dlor deputaţi, balotat, împins, respins de valurile unei mări agitate, iată-mă aruncat pe fotoliul prezidenţiei. Facă cerul ca nouă furtuni să nu se mai ridice ca să mă azvârle, fără a fi putut face nici bine, nici rău, şi de pe această, stâncă cu strigătul: Nu mai merge! Mai mult nu pot să vă zic; mi-e teamă să nu-mi scape vreun cuvânt care, slabi cum suntem, să mai adaoge la slăbiciunea noastră.

Pentru aceleaşi motive n-am anunţat eu însumi Corpurilor legiuitoare demisiunea ministeriului ce am prezidat; căci mi se spusese că eram ameninţat să mi se dea un vot de blam şi mi-a fost teamă că, în aprinderea de care aş fi putut fi cuprins, fără voie-mi, să apuc înainte şi să deviu eu acuzatorul.

D-lor deputaţi, vă mulţumesc din inimă şi vă felicit de alegerea ce aţi făcut în persoana mea. Vă, mulţumesc pentru că mi-aţi făcut onoarea să mă credeţi capabil de a garanta imparţialitatea în dezbaterile şi lucrările noastre. (Aplauze).

Vă felicit pentru că aţi manifestat această voinţă şi cutez a zice că nu v-aţi înşelat dându-mi sufrajele dv. Puteţi fi siguri că nu voi căuta nici în dreapta, nici în stânga, nici în sus, nici în jos. Voi căuta totdeauna drept înainte, căci astfel sunt făcut; şi nimeni, nimic nu mă va putea face să mă schimb, pentru că eu însumi n-aş putea reuşi a-mi schimba natura. (Aplauze).

D-lor deputaţi, să nu ne facem iluziuni; situaţiunea este foarte gravă, pericolul este mare şi este cu atât mai mare că el vine de la noi înşine, de la reprezentaţiunea naţională. Un om însemnat, şi care nu este amestecat în luptele noastre, îmi zicea, sunt două zile: „Ce faceţi? Nu vă gândiţi că prin neînţelegerile voastre nejustificabile pierdeţi frumosul capital, tot creditul de care ne bucurăm astăzi: faceţi pe Europa să crează că marile fapte ce am săvârşit nu sunt decât un joc al norocului şi că, îndată ce am devenit stăpâni pe destinele noastre am arătat că nu suntem decât un putrigai care se macină şi se preface el singur în ţărână?” Nu o ascund; cele petrecute în zilele acestea m-au făcut să sufăr mult; sufăr şi voi suferi toată viaţa mea. Nu credeţi că pentru aceasta voi lua lumea în cap şi-mi voi părăsi ţara; din contra, singura mângâiere la durerea mea este că zvârcoliturile din zilele trecute m-au făcut să simţ mai mult trebuinţa şi datoria ce am de a rămâne în mijlocul dv. Voi căuta să uit sau cel puţin să năbuşesc în mine resimţimintele mele şi voi da tot concursul meu celor ce vor lucra pentru binele şi întărirea ţării noastre. Voi şti să-mi fac datoria chiar cu preţul vieţii mele, căci ea aparţine ţării care mi-a dat-o. (Aplauze).

Încă o dată, să nu pierdem un minut; să ne aplicăm cu tot dinadinsul a ne da bine seamă de gravitatea situaţiunii şi de ceea ce avem să facem şi să ne punem cu toţii, cu seriozitate, cu bărbăţie, pe lucru, româneşte; căci de vom continua a ne învârti în loc, a ne mina şi a ne sfâşia unii pe alţii, desigur vom cădea, vom cădea mai curând decât ne-am rădicat şi căderea noastră va fi ireparabilă, va fi o cădere ruşinoasă. (Aplauze).

Acestea sunt cuvintele, în adevăr dureroase, pe cari bătrânul liberal, d. Dum. Brătianu, a crezut de cuviinţă, spre a-şi scoate puţin focul, să le pronunţe ocupând fotoliul ce i-l confereau aceia ce în zilele din urmă îl maltrataseră într-un chip atât de neomenos. D. Dum. Brătianu nu a putut avea tăria de caracter să refuze acest fotoliu, această fisă de consolaţie ; este o consecinţă a caracterului d-sale, prea sincer, prea slab şi prea naiv, care trebuia să-l facă aceea ce se numeşte (să ni se permită cuvântul puţin cam trivial) o „giurgiună „ în mijlocul atâtor tacâmuri de „patrioţi” înfierbântaţi de perspectiva unei strălucite afaceri cum este răscumpărarea Cernavoda – Chiustengea, la a cărei realizare d. Dum. Brătianu ar fi voit să se opună ca prezident de consiliu. Pe „stânca prezidenţială unde este azvârlit „, d. Dum. Brătianu nu va avea cel puţin să sufere decât luări peste picior, aşa, din când în când, cărora le-a făcut ruptura chiar ieri d. C.A. Rosetti. Răspunzând, ca ministru de interne, la o interpelare a d-lui Maniu în privinţa unui scandal administrativ de la Dorohoi, d. C.A. Rosetti „aduce laude guvernului ilustrului domn Dumitru Brătianu”. Mâine poimâine un secretar spiritual şi iubitor de farse, de ex, d. Poroineanu, îl va gâdila pe ilustrul domn cu un pai pe la ureche, ca să-l facă a se apăra de muşte, pentru petrecerea confraţilor liberali.

Senatul s-a ocupat ieri cu proiecte de lege de o importanţă secundară. Camera a dat un vot nul, din cauza nesuficienţii numărului deputaţilor, asupra proiectului de lege privitor la înfiinţarea de docuri şi magazii de întrepozit, readus de la Senat cu mici modificări.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *