[„ORICÎT DE MULTE LAUDE …”] – de Mihai Eminescu [9 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Oricît de mult laude şi-ar aduce partidul guvernant prin foile sale proprii, relele cari bîntuie ţara sînt atît de generale încît, mărturisite în mod oficial, precum au fost, ele dovedesc că e peste putinţă ca, cu un sistem ca cel de faţă, ţara să nu dea îndărăt şi să nu ajungă la istovirea puterilor sale.

E dovedit că bugetul cheltuielilor statului s-a urcat în patru ani cu 30 la sută. Această urcare stă însă în vreun raport cu înmulţirea producţiunii, cu îmbunătăţirea culturei agricole, cu înmulţirea numărului muncitorilor măcar? Nu. Producţiunea e aceeaşi, sau mai mică, cultura agricolă se face azi în acelaşi chip ca acum două sute de ani, numărul muncitorilor scade şi, cu tot regresul acesta pe toate terenurile, bugetul cheltuielilor statului se urcă cu peste 30 la sută.

E dovedit asemenea că balanţa comercială e nefavorabilă. Toată munca ţării nu ajunge să acopere exigenţele oraşelor; se importă mai multe valori de peste graniţă decum se exportă.

Deşi se pare că balanţa comercială n-ar sta în legătură cu viaţa politică a unei ţări, totuşi s-ar înşăla acela care ar tăgădui cu totul nexul cauzal între orice fenomen economic pe deoparte şi între sistemul de idei ce stăpîneşte o ţară.

Venind roşii la putere, se înmulţesc funcţiunile, se măresc lefurile patrioţilor – dovadă sporiul cu 30 la sută al bugetului cheltuielilor şi sporirea analogă a oricărui buget comunal şi judeţean. Oriunde există buget public, fie-n comună, fie în judeţ, în stat, la spitaluri, resursele sînt strînse cu mîna de fier a patriotismului subliniat, toţi patrioţii se-nţolesc. E însă evident că un patriot înţolit e exigent, că devine consumator de articole de lux din străinătate. Închipuiască-şi acum cineva cîteva mii de patrioţi deveniţi boieri mari prin favorurile ce şi le acordă singuri şi va putea calcula aproximativ milioanele ce cată să iasă din ţară pentru a face pe patrioţi să semene a scoşi din cutie. Cînd vin d-nii Rosetti-Brătianu la putere se creează o nouă clasă consumatoare, care cade ca locusta asupra ţării: clasa patrioţilor. Atunci din paraclisieri se fac deputaţi, din stîlpi de cafenele oameni mari. Precum importul şi consumaţia se măreşte în timpul unei invazii, tot astfel, cînd vine invazia roşie în viaţa publică, cînd mii de oameni noi încep a trăi din iubirea ce o au pentru bugetul patriei, consumaţia de lucruri importate cată să se mărească, importul cată să se urce şi să întreacă chiar exportul. E prea adevărat că, dacă clasele rămîn aceleaşi, o schimbare de guvern nu poate avea influenţă asupra balanţei comerciale. Dar la noi venirea roşilor la putere e totuna cu o declasare generală. Clasele avute şi inteligente sînt înlăturate de la controlul afacerilor publice şi de la partea ce li se cuvine în conducerea statului şi, în locul lor, se substituie o clasă nouă, care voieşte să trăiască bine şi să se îmbogăţească în socoteala statului: clasa patrioţilor.

Pentru a face parte din această clasă nu se cere nimic, ba încă cu cît e mai mare minusul cu atît mai mare patriot eşti. dacă de ex. un patriot a-nvăţat ceva e suspect în ochii coreligionarilor săi politici; dar cu cît va şti mai puţin, cu cît va avea mai puţin, cu atît mai mare patriot este, încît ultima espresie a celui mai înalt patriotism e Serurie de ex. Boierimea spontanee a mii de Serurii şi Pătărlăgeni înmulţeşte clasa consumătoare, însuteşte apetiturile oricărui membru al marelui partid, iată dar secretul sporirii cu asupra de măsură a importului de articole de lux.

E dovedit asemenea că şcoalele rurale scad. În patru ani de guvernare roşie au scăzut cu nouă sute şi mai bine, adecă cu 30 la sută. Se vede oarecare legătură între sporirea bugetului cheltuielilor cu 30 la sută şi scăderea şcoalelor cu 30 la sută. Se-nţelege. Ce trebuie să-nveţe mojicul carte! dacă patrioţii nu ştiu carte, începînd de la miniştri şi generali, apoi ţăranul să ştie gramatică şi aritmetică, să-l întreacă pe d. Dim. Brătianu sau pe Generalul Cernat? Nu se poate una ca asta. Unde ar rămînea atunci ierarhia între badea Ion şi un ministru plenipotenţiar la Constantinopol, sau un general? Să sperăm deci că, progresînd în minus ca în aceşti patru ani, peste alţi cîţiva ani nu vor mai exista de loc şcoale rurale.

Mai e constatat ca mortalitatea populaţiunilor e foarte mare. Oraşele dau îndărăt, satele stagnează, sărăcia populaţiunilor române din ţară e din ce în ce mai mare. Singura clasă înfloritoare e cea a patrioţilor.

Iată dar starea fericită de lucruri lăudată de organele guvernului: bugetul cheltuielilor statului se urcă, importul din străinătate se urcă, mortalitatea se urcă, dar scad veniturile, scade esportul, scade populaţia, scad şcoalele, populaţia emigrează chiar în Bulgaria, ş-apoi să mai zici că ţara nu merge bine?

Iată lucruri pozitive cari caracterizează sistemul de guvernămînt, căci, zice Göthe, „daca cifrele nu guvernă lumea, ele arată cel puţin cum ea este guvernată”.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *