[„PRECUM ILUSTRUL D. GIANI…”] – de Mihai Eminescu [12 decembrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Precum ilustrul d. Giani, o personalitate pe cât de profundă pe atât de măreaţă a partidului roşu, se visează în Cameră exercitându-şi meseria de advocat şi se adresează deputaţilor cu esclamaţia „D-nilor judecători!”, tot astfel ilustrul d. Stătescu, ca ministru al afacerilor străine, se simte asemenea pledând, şi-n loc de-a căuta să dea lămuriri în cestiunea dunăreană d-sa caută pur şi simplu să dovedească contrariul de ceea ce-a zis apărătorul părţii adverse. Partea adversă e… ţara, al cărei ministru este d. Stătescu. Ce face însă asta? Lucrul de căpetenie este nu ca ţara să aibă dreptate, ci ca advocatul Stătescu să înduplece pe judecători în contra opiniunilor părţii adverse.

Astfel, pe când d. Vernescu sau alţii din Cameră pun în discuţie modul în care Europa îşi poate exercita dreptul de supravegheare pe Dunăre, fără a atinge suveranitatea statelor ţărmurene, d. ministru de esterne, într-o pledoarie ce ocupă nouă coloane ale „Monitorului”, dovedeşte că acest drept este direct şi nici ne e permis a-l pune în discuţie. Nu supraveghearea diplomatică o vrea d-sa, ci supraveghearea directă prin organe anume a străinătăţii.

Nu prejudecăm cestiunea. Dar în orice caz e ciudat a vedea pe un ministru al României punându-se din capul locului pe terenul celor mai largi concesiuni în materia supravegherii şi nedându-şi seama că ar putea să existe moduri de supravegheare în care să se strecoare elemente de suprematizare cu totul de altă natură.

În pledoaria sa d. Stătescu nu se sfieşte de-a spune chiar cîte un neadevăr. Astfel zice:

Nu se declara ieri aicea, de opoziţiunea conservatoare, prin organele ei autorizate, că dacă Comisiunea riverană pe această parte a fluviului s-ar constitui în certe condiţiuni şi s-ar admite în sânul ei, pe lângă delegatul Austriei şi acela al Rusiei, şi al unei a treia mari puteri, nu ar vedea nici un inconvenient să dea acestei Comisiuni nu numai supraveghearea, dar şi dreptul de-a aplica reglementele şi a face poliţia efectivă a navigaţiunii în apele şi porturile noastre?

Noi credem opiniunea aceasta neîntemeiată şi abătută de la tractate.

Iată lucruri ce nu le-a susţinut nimeni, nici ieri, nici alaltăieri, încât e nespus de comod de-a declara neîntemeiate şi abătute de la tractate opinii ce nimenea nu le-a enunţat.

Iată ce s-a zis în adevăr:

Pe lângă aceste două puteri (Austria şi Rusia), cari ar avea deopotrivă drepturi (în Comisia Mixtă), ar trebui să căutăm o a treia, căreia sunt gata sa-i dau şi prezidenţia. Faţă însă cu o astfel de comisiune nu vom face concesiunea ce aş face-o Comisiunii Europene şi aş revendica sus şi tare dreptul de-a aplica regulamentul pe teritorul meu.

„A revendica sus şi tare pentru ţară dreptul de-a aplica regulamentul pe teritoriul român” înseamnă, după opinia d-lui Stătescu, a da acest drept Comisiei. Iată modul puţin conştiinţios în care se citează la noi opiniile adversarilor politici.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.