Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info
Primim de la un corespondent al nostru din Râmnicul Vâlcei următoarele amănunte asupra faptelor ce se petrec acolo.
Nu putem îndestul atrage atenţiunea opiniei publice asupra unei asemenea stări de lucruri. Deşi avem puternice temeiuri pentru a avea o foarte slabă speranţă în guvernul actual, totuşi ne facem o datorie de a-i semnala un sistem de administraţie care de şase ani apasă această populaţiune şi o dă în prada câtorva esplotatori neruşinaţi. Deunăzi „Monitorul” chiar publica destituirea a 14 perceptori din acest paşalâc, scoşi pentru abuzuri şi sfeterisire de bani publici. Cine a numit pe aceşti perceptori?. Cine i-a menţinut în funcţiune de atâta timp? Evident influenţele locale în capul cărora se afla prefectul. Şi când hoţiile au ajuns într-un grad încât se primejduieşte chiar încasarea regulată a impozitelor, adică sfântul buget, atunci ministerul se deşteaptă şi face cîte un târziu şi inutil esemplu.
Iarăşi în „Monitor” vedem că arenda moşiei Marcea a statului, arendată d-lui Klaus, nu s-a plătit. Cine este acel Klaus? Toată Vâlcea ‘l ştie. Este omul de paie al prefectului, acel ce-i împrumută numele pentru a ţine în arendă mai multe moşii ale statului (între cari şi Marcea ).
Neruşinarea merge atât de departe încât asemenea lucruri nu se ascund cel puţin cu mai multă dibăcie. Acel Klaus este funcţionar al judeţului, inginer plătit din bani publici. Iata dară pe de o parte prefectul arendaş al statului pentru mai multe moşii în judeţul ce însuşi administrează şi neplătind cel puţin arenda acelor moşii. Iată pe de altă parte omul lui de afaceri, epistatul, ocupând fără ruşine şi fără măcar a se ascunde postul de inginer al judeţului!
La ce se întrebuinţează timpul acelui inginer? A gera moşiile pe care le-a arendat de la stat pe faţă şi fără, sfială. Căci din două una. Ori aceste moşii sunt în adevăr ale lui; atunci cum tolerează prefectul ca inginerul judeţului să fie arendaş? Ori, ceea ce se zice şi este mai mult: decât sigur, acele moşii sunt arendate numai cu numele de zisul Klaus şi sunt în adevăr ale prefectului? Atunci abuzul este încă mai strigător. Acum puteţi înţelege ce se face cu zilele judeţene pentru şosele.
Mai nici o şosea nu s-a creat de la căderea administraţiunei trecute. Acele moştenite sunt în starea cea mai rea de întreţinere.
Singurele lucrări ce se mai fac sunt canalizări de râuri precum Luncavăţul la Marcea ), care inunda moşiile arendate şi esploatate de prefect, construcţiuni de mori la aceleaşi moşii, şi altele de asemenea natură.
La 15 octombre era să se deschiză consiliul judeţean. Nu s-a putut completa două săptămâni şi mai bine, fiind prefectul dus la Pesta fără concediu pentru a specula porcii săi, întovărăşit şi de veterinar, care, ca toţi amploiaţii judeţului, sunt servitori particulari şi epistaţi de moşie ai arendaşului prefect.
Este inutil a mai insista asupra abuzurilor de tot felul ale lui Simulescu, denunţate de o sută de ori în presa de toate nuanţele şi rămase necercetate şi nepedepsite până astăzi.
Astfel se esplică că acest om, intrat în administraţie c-o datorie, constatată la Tribunalul de comerţ, de peste 60 000 mii galbeni, astăzi se găseşte liberat de tot şi cel mai mare proprietar din Vâlcea. Pentru a izbuti într-o asemenea operă [î]i trebuia negreşit acestui om o bandă întreagă de mizerabili hotărîţi şi cărora trebuie să le ierte nu numai abuzurile şi jafurile, dară până şi crimile cele mai îngrozitoare.
Dăm aci cuvântul corespondentului nostru. Dânsul ne semnalează una din acele fapte care, dacă s-ar fi petrecut într-o ţară civilizată, ar fi ridicat groaza şi spaima întregii naţiuni şi care, în judeţul încredinţat lui Simulescu, este pe cale de a se cocoloşi, cum zice românul în limba lui espresivă :
Iată faptele: Ştefan Slăvescu, judele de pace al ocolului Horez, deflorează, pe cumnatele sale, una în vârstă de 14 ani şi alta de 12; cea de 14 ani rămâne însărcinată şi dă naştere unui copil. Câteva zile după naştere copilul este omorât şi îngropat în curtea lui Ştefan Slăvescu. Tot târgul Horez, împreună, cu moaşa care a asistat la naştere, spun că Ştefan Slăvescu, soţia sa şi cele două fete, însoţite de o servitoare, a omorât copilul.
Închipuiţi-vă că această crimă, s-a întâmplat acum trei săptămâni. Procurorul, înştiinţat la timp, nu s-a dus îndată să constate faptul, ci lasă să treacă 2 săptămâni. Ordin din partea Simulescului s-a dat parchetului ca să cocoloşească lucrurile pentru că 1) Ştefan Slăvescu criminalul este alegător în colegiul I; 2) socrul său, Stamate Budurescu, asemenea alegător în colegiul I şi face parte din gaşca roşie; 3) fiul mai mare a lui Stamate Budurescu, subprefect în plasa Olteţului de Jos; 4) fiul mai mic al lui Stamate Budurescu, supleant la acest tribunal.
Procedarea procurorului în faţa locului, cu toată părtinirea ce a pus în cercetare, constată că pruncuciderea s-a comis de cele două fete ale lui Budurescu, cea de 14 ani, mama copilului, şi cea de 12 ani, însoţite de o servitoare. Se înţelege că în două săptămâni criminalul Slăvescu cu soţia sa a putut să ascunză urmele crimei. Tot procurorul constată că deflorarea s-a comis de Slăvescu. S-ar fi putut crede ca parchetul de aici să lucreze cu atâta uşurinţă încât în acest caz de crimă să nu se aresteze nici o persoană? Ei bine, parchetul n-a îndrăznit să aresteze nici o persoană; Ştefan Slăvescu şi astăzi este judecător şi judecă procese; soţia sa este liberă la casa sa, cele 2 fete criminale împreună cu servitoarea se plimbă prin târgul Horezului spunând că nimeni nu îndrăzneşte să le facă ceva pentru că tatăl lor este prieten cu puternicii zilei.
Uitam să vă pun în vedere modul cum are să se cocoloşască această crimă după ceea ce auz că se petrece pe la Parchet.
Deflorarea n-are să se constate; prin urmare iată pe Slăvescu nevinovat. Soţia sa asemenea n-a participat la crimă; [î]i dă de lături pe cei majori. Rămâne acum crima în sarcina minorilor mai mici de 15 ani. Tribunalul, care este la ordinele Simulescului, are să găsească sau că nu sunt destule probe sau că n-a lucrat cu picepere, iată prin urmare crima nepdepsită.
Pentru dreptatea omenească ar trebui să se numească un alt judecător de instrucţie, ca să nu să cocoloşească această crimă.
Judece acum oamenii oneşti care mai sunt în această ţară pe guvernul care tolerează şase ani de-n rândul astfel de funcţionari.
MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII
