[„ŞTEFAN MICLEA…”] – de Mihai Eminescu [11 august 1879]

Ştefan Miclea, vechi rector al Universităţii din Iaşi, după o muncă neobosită de 29 de ani ca profesor de ştiinţele fizice, a încetat din viaţă.

În lunga şi spinoasa lui carieră, dânsul şi-a îndeplinit datoria totdauna cu prisos şi fără preget. Sentimentele lui dezinteresate pentru datorie şi pentru ţară, caracterul lui independent, inteligenţa lui superioară şi cunoştinţele lui, după ce i- au atras în viaţă stima concetăţenilor lui, i-au asigurat după moarte regretul tutulor acelora ce au avut fericirea să-l cunoască. Răposatul lasă în urmă-i o văduvă şi două copile. Numele văduvei, d-na Veronica Micle, este destul de cunoscut iubitorilor de adevărată literatură prin producţiile poetice de un talent hotărâtor ce d-sa le-a publicat în „Convorbirile literare”.

Toate organele presei române, deplângând moartea lui Ştefan Miclea, sunt de părerea, pe care noi ne grăbim a o împărtăşi, că ar fi un act de justiţie a se trece cu vederea lipsa celui din urmă an de serviciu şi a se acorda familiei sale pensiunea corespunzătoare serviciului de 30 ani, din care defunctului abia-i mai lipsea un singur an. Aceasta mai ales că atât numele răposatului cât şi al văduvei sale sunt nişte nume ce netăgăduit au dreptul la deosebită consideraţie şi în privinţa cărora, în viaţa publică, se pot şi trebuie a se face oarecari excepţiuni.

Ne unim glasul cu acei ce trimit familiei răposatului sentimentele lor de condoleanţă, esprimându-i adâncul nostru regret pentru pierderea venerabilului rector al Universităţii ieşene.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X, Pag. 464

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *