[„…VOINŢEI POZITIVE…”] – de Mihai Eminescu

2264

voinţei pozitive quot capita, tot sensus. Germanii n-au voit amestecul Franţei în politica lor internă, ştiu ei însă ce vor? Nici un parlament nu-i atât de împărţit în partide şi nuanţe de partide ca cel german. Exemplele le-am putea continua in infinitum, pentru a dovedi că omul şi poporul ştie totdeuna ceea ce nu vrea; pe când formularea voinţei pozitive e cu mult mai grea, încât trebuie o organizaţie, care s-o păzească de influinţarea prin iluzii şi neadevăruri.

Tot asfel e şi cu cestiunea ce-am propus a se pune dobrogenilor. Vor sau nu vor unirea cu România? Dacă nu vor, ce ne pasă nouă de diferitele forme ale voinţei lor pozitive; aceasta din urmă va atârna de la gradul lor de cultură, de la cunoaşterea intereselor lor, de la împrejurări. Răspunsul negativ ar fi însă o deplină espresie a Suveranităţii lor. De aceea dar repetăm că voinţa dobrogenilor este consultabilă, oricare ar fi gradul lor de cultură, oricare tendenţele. Aceasta este atât de adevărat încât exemplele voinţei negative ale popoarelor împlu şi astăzi istoria contimporană cu pagine sângeroase. Mohametanii din Bosnia nu vor unirea cu Austria şi o dovedesc aceasta, cei din munţii Rodop n-o voiesc cu Bulgaria şi o dovedesc asemenea, deşi nici bosniacii, nici pomacii nu pot fi citaţi ca modele de cultură.

DIN MANUSCRISE

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.