[„C-O FIZIONOMIE DE-O GRAVĂ SERIOZITATE…”] – de Mihai Eminescu [23 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

C-o fizionomie de-o gravă seriozitate „Presa” ne povesteşte că:

Abbedin nu se mai află astăzi un stat cît de mic pe suprafaţa pămîntului care să nu cunoască că România există ca stat independinte şi că face parte din familiile suverane europeane.

România face parte din familiile suverane europeane! Nu prea are înţeles, dar încurcătura se esplică prin bucuria ce cată s-o fi simţind organul marelui om de stat, pentru că peste curînd o asemenea notificare are să se facă prin o misiune specială şi regelui Persiei şi vom avea în curînd un consul general onorariu în Persia.

Dacă… mintea cea multă ar pricinui vro durere, în toate casele ai auzi „vai de mine!”, dar la redacţia „Presei” mai cu seamă. E speranţă că misionarii speciali, urmărind statele de pe suprafaţa pămîntului în geografia colegului de la Ministerul de Război, vor căuta Persia-n China şi Japonia la Gibraltar; încolo nu-i vro altă primejdie pentru aceste importantissime acte diplomatice ale marelui nostru om de stat. Cu Persia mai avem şi alt noroc estraordinar. Pe Maiestatea Sa Şahul îl cheamă Nastratin (Nasreddin) şi dac-o fi cel din poveste, ceea ce nu putem şti cu siguranţă, apoi are s-o ducă bine ambasadorul nostru acolo, mai ales pentru că guvernul ţărei noastre seamănă mult cu lumea pe dos a filozofului hoge. dacă din bietul Pepelea nu s-ar fi ales de mult oale şi ulcioare, ce frumos i-ar mai sta decoraţia, cu atîta generozitate împrăştiată de cătră d. ministru de esterne şi ce demn reprezentant ar fi pe lîngă acele „state cît de mici pe suprafaţa pămîntului” cari sînt în primejdia intelectuală de-a afla că o ţară întreagă de atîtea mii de chilometri patraţi face parte din „familiile suverane europeane”.

Dar fiindcă cu politica esternă stăm bine, precum văzurăm, mai ales prin Persia, pe cînd fraţii bulgari caută să ne facă cărare prin barbă, ne-ntoarcem la cele dinlăuntru, unde se-nţelege că stăm şi mai bine.

D. Tiriachiu, deputat şi fost viceprezident de Cameră, e numit ministru de interne. D. Conta – ministru al învăţăturilor. Se mai aşteaptă apoi numirea unui personaj foarte înţelept, a d-lui Tache Giani, la Justiţie şi a d-lui Dabija la Lucrările Publice. N-avem de zis contra persoanelor, ci contra sistemului. dacă d-lui Dim. Giani nu avem a-i imputa un prisos considerabil de înţelepciune şi dacă-i contestăm talentul de organizare, siguri fiind de lipsa oricărui talent, e o afacere de sistem. La urma urmelor, ce mi-e Stolojan, ce mi-e Giani, ce mi-e Fleva? Sînt trei nume pentru acelaşi om, trei exemplare ale aceleiaşi specii şi ceea ce n-are unul desigur că nu va avea nici cellalt. De pe această identitate în conformaţiunea intelectuală se distinge roşul adevărat de membrul oricărui alt partid. În marele partid nu există oameni speciali în nimic. Unul ştie paragrafii Codului, cellalt asemenea; preste aceasta nici nu visează măcar. Dar de-o fi onor. d. Campiniu, personaj, precum se ştie, foarte simpatic, dar de-o fi onor. Pantazi Ghica – precum se ştie, şi mai simpatic – , dar de-o fi luminătorul naţiei, d. Fundescu, sau abecedarul, numit director de bancă şi demnitar al ordinului „Stelei”, d. Costinescu, – unul e în toţi. În privirea onestităţii vor fi fără-ndoială mici deosebiri pe cari nu le tăgăduim; dar cît despre cunoştinţe sau inteligenţă, nici unul din aceşti onor. concetăţeni nu are ce invidia în ceilalţi; ba, la adică, acesta e chiar motivul de căpetenie de ce ţin aşa de strîns laolaltă, formînd o asociaţie atît de puternică contra oricărui talent, oricărui merit adevărat.

Toate aceste forţe individuale – zice „Presa” – reprezintînd diferite nuanţe ale partidului liberal, unite împreună şi constituind astfel unitatea chiar a acestui partid, formează o putere generală compactă de natură a inspira încredere şi a ne pune în poziţiune să lucrăm cu succes etc.

Forţe individuale reprezentînd nuanţe unite împreună, constituînd unitatea, formînd o putere generală compactă de natură a pune în poziţiune să lucrăm cu succes – iată o frază care-şi caută părechea în idiomul nostru traco-latin.

Cît despre noul ministru al învăţăturilor, d. V. Conta, mărturisim că nu ne-am fi aşteptat a-l vedea alături cu d. Brătianu şi aceasta din mai multe cauze. Întîi, d-sa nu este roşu, nu e în stare de-a fi – pentru aceasta cineva trebuie să fie sau mult mai fin, sau… mult mai puţin fin decum este dumnealui. Iar soarta spinoasă a tuturor miniştrilor cari nu sînt roşii curaţi e prea cunoscută pentru ca s-o mai povestim publicului compătimitor. Apoi, credeam că d-sa se va sfii a primi vro solidaritate cu d. Brătianu, carele datoreşte puterea sa unui sistem întreg de ilegalităţi şi de falsificare a sistemului constituţional.

Un om al cărui trecut nu are încă de înregistrat nici o virtute deosebită, un om care de ex. n-a luat parte la actele de pietate ale mucenicului Simeon, care n-a fost însărcinat să tipărească bilete ipotecare, nu şi-a închiriat casele statului cu preţ întreit, c-un cuvînt un om fără acel savoir vivre atît de culant în manierele mucenicilor de toate categoriile ai democraţiei române, nu poate avea faţă cu d. Brătianu decît două atitudini: sau îl controlează, şi atunci ne dă garanţia unei înţelegeri realiste a lucrurilor, sau crede că d. Brătianu îşi va renega sistemul şi oamenii şi atunci … atunci e de un optimism pe lîngă care acel al lui Leibnitz e pură jucărie!

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *