[„EVENIMENTUL CEL MARE …”] – de Mihai Eminescu [24 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Evenimentul cel mare al zilei – cei şapte fraţi pe un cojoc cum zice o vorbă ţărănească, sau reconstruirea, pentru a cîtea oară, a cabinetului Brătianu, trecut din fuziune în fuziune – va continua a fi comentat de ziare după diferitele lor puncte de vedere.

Deocamdată constatăm că această complectare a cabinetului se atribuie împrejurărei că M. Sa Domnul, avînd de gînd a pleca la Ischl pentru a vizita Curtea împărătească a Austriei, de unde apoi ar avea a pleca la Sigmaringen a vedea pe părintele M. Sale, bolnav de mai mult timp, ar fi pretins de la d. Brătianu de-a pune capăt unui provizoriu ministerial care a ţinut peste toate cuviinţele mult şi de-a completa cabinetul. Sarcina este foarte ingrată pentru primul nostru ministru; căci, dacă pe de-o parte e uşor a găsi miniştri roşii, pe de alta tocmai uşurinţa aceasta e cauza celor mai multe greutăţi. Duplicate stereotipe ale Pătărlăgenilor şi Costineştilor se găsesc într-adevăr în toate cafenelele din Bucureşti şi vînătoarea ministerială s- ar fi redus la o simplă schimbare de nume fără schimbare de esenţă, ceea ce-ar fi lăsat să subziste în mod acut criza de pîn- acuma. Necesitatea de-a apela la alte elemente decît cele roşii, la d-nii Dabija, Conta, Teriachiu, cari nu sînt roşii propriu- vorbind, arată încă o dată lipsa de oameni a „marelui partid” şi insuficienţa deplină a celebrităţilor patriotice cînd e vorba de a forma un guvern. Formele cu cari se îmbracă schimbarea la faţă a unor grupuri ca cel liberal-moderat din Iaşi nu ne interesează deocamdată, căci, precum am spus-o, dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult. Mirarea ar fi la locul ei numai atunci cînd am fi fost deprinşi a calcula cu Catoni politici în viaţa publică a României şi cînd asemenea metamorfoze, inaugurate de „Presa”, ar fi lipsite cu totul de-o raţiune suficientă cu putinţă de-a fi descoperită. E drept că această raţiune suficientă nu se întemeiază nici pe deducţiuni logice din principii liberale, nici măcar pe vro schimbare operată înlăuntrul partidului roşu care l-ar fi făcut mai bun sau cu mai multă aptitudine de-a guverna; dar dacă nu se află vrun motiv de schimbare în aceste două ordini de idei, totuşi trebuie să existe unul, chiar dacă n-ar fi mai bun decît acela care a convertit pe d. Boerescu de la principii conservatoare la aspiraţiuni … patriotice.

Ciudat e că pîn-acum „Românul” şi foile roşii nu-şi esprimă, după zgomotosul lor obicei, nici aprobarea, nici dezaprobarea faţă cu noul cabinet. În poziţie espectativă, ziarele oficioase tac într-un mod aproape nepoliticos pentru noii colegi ai d-lui Brătianu, cărora n-au găsit de cuviinţă a le zice măcar „Bine aţi venit, noi confraţi întru ale patriotismului” .

„Presa”, din contra, se bucură atît de mult de multicolora combinaţiune ministerială încît s-ar părea c-a văzut realizîndu-i-se vreun vis cultivat în taină şi cam pe de lături de linia generală a intenţiilor marelui cancelar de la Măgura.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *