[„CU TOT PRINCIPIUL VECHI…”] – de Mihai Eminescu

Cu lot principiul vechi şi venerabil cumcă ceea ce-i ajută fierarului îl omoară pe croitor, totuşi fondatorii păcii universale acomodează tezele lor câştigate prin abstracţiune oricărei comunităţi naţionale, ignorează religie, istorie şi obiceiuri şi cugetă de-a topi la un loc Nord şi Sud, Ost şi Vest, Gog şi Magog ca o singură formulă de fraternitate.

Daţi-mi voie, astea nu merg astfel.

D. Emilio Castelar de es. este un om onorabil, care dă sărutarea fraţească lumei întregi, care are cele mai umane cugetări asupra unei republici universale, inclusiv cea spaniolă, şi care a ţinut asupra acestui obiect vorbiri cari în vremea lor făceau fericirea tuturor calătorilor în Indigo până la ° al lăţimei de nord – însă toate acestea n-au avut mai departe nici un scop.

Naţiunea spaniolă merge spre pieirea ei cu toate aceste vorbiri frumoase. Introducerea republicei şi a sistemului de înfrăţire european sau universal ar însemna în Spania începutul sfârşitului, căci fără asalturi de palat, fără dărâmare de statui şi împuşcături pe uliţi, libertatea, egalitatea şi fraternitatea nu pot dura acolo şes[e] săptămâni.

În Francia vedem de un secol tendinţa întotdeauna vană de a funda şi întări o stare de libertate.Acum a venit atât de departe, că un regim nu se mai susţine decât prin intimidarea cu o stare de asediu permanentă. Partidele aşteaptă prima ocazie de a se rupe reciproc şi de a ridica drept lege supremă voinţa unei minorităţi care ar învinge în lupta de stradă.

Duc acestea toate la o pace universală?

…………………………………………

Dacă domnii internaţionali, în loc de a se lăsa purtaţi de spiritul timpului ar avea bunătatea de a atinge pământul cu picioarele şi ar ajuta pionirilor germani ai progresului de a duce mai departe panerul cu cele câştigate de ei, poate că în cursul acestei lucrări cam acre ar reveni de la ideea lor, la a cărei realizare nu servă înfrăţirea iluzorie a unor naţiuni egal îndreptăţite (aşa ceva nici esistă, ci domnia unei naţiuni cu civilitatea şi limba ei).

Dar numai ca naţiune va realiza această operă care, fără de a-şi îndrepta anume intenţia într’ acolo, va şti să cultive progresul pe toate terenurile şi să li asigureze rezultatele lor. Conştiinţa morală şi puterea spirituală şi fizică, care numai în alianţă cu această conştiinţă sunt puternice, îi garantează succesul. Însă pe această cale nu s-a făcut decât câteva scări şi ţinta este departe, abia văzută. Nimeni nu pune această ţintă, ea se ajunge prin puterea faptelor complinite. Acesta-i caracterul unei dezvoltări sănătoase şi numai sistematicii îşi pun ţinte şi vor să ajungă la ceva şi fac întotdeauna faliment; însă, cu toate astea, arta nu moare niciodată.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1870 – 1877
ALBINA, FAMILIA, FEDERATIUNEA, CONVORBIRI LITERARE, CURIERUL DE IASI
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Pag. 293

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.