O ÎNTÂMPINARE: [„ÎN «RĂZBOIUL» D-LUI GR. H. GRANDEA”] – de Mihai Eminescu [18 aprilie 1882]

În „Războiul” d-lui Gr. H. Grandea citim cu justă mirare următoarele şiruri:

Către cititori

Acest organ, „Războiul” (român), prin neatârnarea şi nepărtinirea cu care a spus şi spune adevărul oricăruia, fie alb, fie roşu, n-a putut să placă nici opoziţiei albe.

Pentru că n-am voit a ne înfăţişa la Tribunal sau apela la Curte (dorind a ne spăla rufele în familie) a rămas definitivă şi executorie o sentinţă prin care se recunoaşte d-lui Miulescu (fost comisar în poliţia conservatoare, iar acum întreprinzător tipograf) o creanţă discutabilă, dată spre a-i servi la nevoie.

Interesele coteriei cărei serveşte numitul domn cerând compromierea organului nostru a aplicat o urmărire care, prin felul ei, a împiedecat apariţia ziarului.

Acum însă am primit a îndura cheful d-lui Miulescu până la o lămurire judecătorească, ca o deferinţă, către publicul căruia datorau existenţa acestui organ, căci toate cele zise, că cutare şi cutare a contribuit la fundarea şi existenţa lui, sunt cele mai neruşinate calomnii.

Aceasta ca răspuns la publicaţia din ziarul conservator „Timpul”.

Am ruga pe onor. confrate să nu confunde procesele de datorii ce le are şi sentinţele ce le obţin creditori de-ai săi de la tribunalele civile cu opoziţia albă. Asemenea l-am ruga să nu atribuie redacţiei „Timpului” cuprinsul anunţurilor de pe pagina a patra, unde în adevăr între „Vinul de Chapoteaut cu peptione de pepsină „ şi „Pastilele Dethan cu sarea lui Bertholet „ întâlnim un aviz al custodelui, ce, conform c-o sentenţă a Tribunalului Ilfov, secţia comercială, încasează în socoteala d-lui N. Miulescu, tipograf, veniturile „Războiului” – Grandea.

Ce au însă a face toate acestea cu opoziţia albă, cu pretinsele interese ale coteriei de-a compromite ziarul d-sale? Opoziţia albă dă sentinţă la tribunalul comercial sau ea pune custode? Avem a împărţi aşa de puţin cu procesul d-lui Grandea ca şi cu vinul Capoteaut sau cu sarea Bertholet. D. Grandea afirmă că spune totdeuna adevărul. Tocmai adevărul ani dori să-l spună totdeuna. Atunci desigur n-am fi avut ocazia a-i da dezminţirea de faţă.

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA

1882-1883, 1888-1889

„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”

EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S

EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE

Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC

Editura Academiei RSR, 1985-1989

Vol XIII
 
image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.