[„PRIVIND LA POLITICA NOASTRĂ …”] – de Mihai Eminescu [15 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Privind la politica noastră esterioară, oricît de greu ne vine de-a vorbi de ea, fiind partea cea mai delicată a vieţii statului nostru, observăm că, deşi ţara e acuma de-a dreptul răspunzătoare de faptele guvernanţilor ei, deşi datoria noastră a tuturora e de-a fi mai cu luare-aminte şi mai prevăzători decît oricînd, guvernul, prin înclinaţiuni accentuate pe cari le manifesta odinioară într-o parte, încît a făcut să se crează în încheiarea unui tractat de alianţă formală, astăzi într-altă parte, încît iar se vorbeşte de-o alianţă, pune ţara într-o anume tabără. Se zice că d-lui Dim. Brătianu i s-ar fi spus în Paris, dintr-o parte autorizată, următoarele cuvinte:

„Atunci, cînd toată Europa era contra Rusiei, România era aliata ei? Azi, cînd toată Europa e pentru Rusia, România e în contra ei?” Se zice aceasta, deşi nu credem că accentuarea politicei guvernamentale să fie atît de vie încît să se poată afirma că noi, poporul românesc de cinci milioane, ardem de dorinţa de-a ne vedea în duşmănie cu un popor de şaptezeci ori optzeci de milioane.

Starea noastră dinlăuntru inspiră şi mai multă îngrijire. La căderea guvernului conservator bugetul cheltuielelor era de 87 milioane; azi e de 116 milioane; deci în trei ani s-a urcat cu 34 %. El se soldează nu cu resurse statornice, ci cu resurse extraordinare, cari în anul viitor vor lipsi deja. Avuţia publică pe de altă parte scade; domeniile, cari la 1871 dădeau 20 de milioane, azi nu mai dau decît 15; anuităţile datoriilor publice întrec jumătatea veniturilor adevărate; esportul, deşi s-a mărit, nu mai poate ţinea pas cu importul; atît trebuinţele statului cît şi acelea ale particularilor – a plebei de sus cum zicem noi – sînt cu mult mai mari decît veniturile lor; balanţa comercială – fără importanţă pentr-o ţară industrială, importantă însă pentru una agricolă – ne e nefavorabilă. Ei bine, unde o să ajungem pe calea aceasta?

Se ştie asemenea că toate acestea se petrec în afară de voinţa ţării, căci nu putem admite ca o ţară să-şi voiască ea însăşi ruina.

Toată nerealitatea acestui parlamentarism, toate aceste forme păzite în mod esterior, nu însă după înţelesul care-l au, au făcut pe partidul conservator să ceară în sfîrşit realitatea în locul formalismului gol, şi această suflare realistă, sănătoasă, a dat naştere programului publicat anul acesta.

Toate acestea sînt bine cunoscute tuturor. Ar fi fost ultraridicol din parte-ne de-a cere prin program: dreptul divin, feudalismul evului mediu, privilegiile ce le aveau boierii, lucruri înlăturate de către chiar conservatorii actuali, dovadă actele Adunării ad-hoc din Moldova, dovadă Constituţia votată de-o adunare prezidată de d-nu Epureanu.

În locul ficţiunii – realitatea, iată ce cerem.

Cerere nespus de grea, o recunoaştem, care loveşte feneantismul patrioţilor trăitori din buget; dar aci se mărgineşte totul, abstracţie făcînd de orice partid politic. Schimbîndu-se sistemul, orice guvern ne convine; roşu, albastru, negru, cum o fi, căci – precum am spus-o de atîtea ori – singurul partid care nu are nici un interes imediat de-a veni la guvern, singurul care se recrutează aproape esclusiv din lista societăţii române, e cel conservator, încît dorinţele de căpătuire sau de… reversibilitate sînt nule în partidul nostru.

Toate aceste fiind cunoscute de lume în genere, chiar ziarul „Românul” a-ncetat aproape de tot a numi pe conservatori reacţiune, lăsînd-o aceasta pe seama „Telegrafului”.

Care ne e mirarea însă cînd vedem că „Steaua României”, apropiindu-se de d. Brătianu – ceea ce e treaba ei – vine să ne combată cu armele „Democratului” din Ploieşti, vorbind de deznădăjduitul nostru asalt asupra instituţiilor liberale. E drept că în martie a.c. „Steaua României” mai făcuse o încercare de-a combate programa noastră, zicînd că teoriile roşilor, pe cari noi le numim cosmopolite şi importate, sînt de tradiţie istorică. Am răspuns atunci că se-nşală – libertatea e de tradiţie istorică precum şi participarea poporului la facerea legilor, nu însă acele colecţii de legi şi regulamente, traduse din cuvînt în cuvînt din franţuzeşte. Cu asta s-a-ncheiat polemica, dar se vede că nu s-a mîntuit.

Ne mărginim a spune confraţilor de la „Steaua României” următoarele: Au cooperat cu conservatorii în alegerile de Parlament şi amîndouă partidele îşi datoresc reciproc scaunele din consiliul comunal de Iaşi, precum şi cele din Cameră. Au combătut aprig guvernul personal al d-lui Brătianu şi pe susţinătorii săi servili. Mergînd acum alături cu d-nii Carada şi Pătărlăgeanu, nu pot scăpa de macula neconsecuenţei. S-o ia încalte vitejeşte pe mînecă, să-nghită pilula cu toate urmările ei şi deie pace conservatorilor, cu cari n-au nimic de-mpărţit.

Intraţi odată în sistemul vicios de guvernămînt al proorocului reversibil, se vor convinge, spre marea dumnealor părere de rău, că alături cu invidia nulităţilor de tot soiul ce compun partidul roşu nu e chip de-a trăi şi că cea mai formală lepădare de opoziţie, cea mai formală apostazie politică nu va putea împăca nicicînd pe d-nii Campiniu, Mărgăritescu şi alţii. Cînd confraţii de la „Steaua României” ar putea să-şi renege tot ce-au învăţat înainte de toate, dac-ar uita să scrie corect, să gîndească să facă un calcul de aritmetică specioasă, atunci … cu braţele deschise i-ar primi la sînul sau amicul Fundescu. Altfel nu, îi asigurăm.

De mirare însă ne mai e următorul lucru. Astăzi, cînd toţi vecinii ţării noastre înarmează şi cînd pacea europeană e, după mărturisirea d-lui Gladstone, insuportabilă, astăzi găsesc d-nii liberali moderali că e timpul ca să se combată partidul conservator pînă a-şi da ultima suflare, după cum d-nealor se esprim într-un mod foarte puţin curtenitor? dacă noi combatem pe roşii ca partid guvernant ştim de ce-o facem. Înainte de toate le lipseşte orice seriozitate morală pentru a putea duce pe umere responsabilitatea unor momente periculoase din viaţa statului. Sînt frivoli, uşurei de minte şi nu se sfiesc de-a sacrifica orice interes naţional fie popularităţii, fie celui mai îngust interes de partid, fie chiar unui interes individual. Scabroasa afacere e o dovadă nu numai de corupţie, ci de frivolitate în momentele cele mai grave ale unei naţiuni. Tot cu atîta frivolitate se votează legile şi bugetele, tot cu acel zîmbet, atît de corupt încît seamănă a inocenţă copilărească, s-a interpretat reversibilitatea şi multe altele. De aceea, chemaţi a controla afacerile publice, nu fac decît votează totul en bloc, de aceea admit atît de lesne tirania şefilor lor. Nu d. Brătianu este acela pe care-l combatem, deşi ca şef al guvernului face tot după a sa voie, necontrolat de nimeni; ceea ce nu voim este această dispunere fără nici o privegheare de toate resursele şi toată puterea statului, iar această lipsă de control răsare din existenţa chiar a elementelor roşii din ţară. În mînile unui alt partid poate că d. Brătianu ar deveni un instrument mult mai puţin periculos, de nu folositor, pentru politica poporului român.

Contagiatu-s-a oare şi grupul moderat de frivolitatea aceasta cînd nu se sfieşte, în vreme de grea cumpănă, de-a proclama starea de asediu contra partidului conservator cu care a luptat împreună? Voieşte oare să imiteze pe proorocul reversibil, care, după căderea Plevnei, în loc de-a gîndi la pericolele situaţiei şi la starea de goliciune a armatei în timp de iarnă, nu găsea alta de zis, mizerabilul, mulţimii adunate decît că poporul mai are a lua o Plevnă internă, reacţiunea? Mai bine gîndea la Basarabia, despre a căreia soartă era informat din iulie încă, decît la Plevna reacţiunii!

Tot atît de bine ar face confraţii moderaţi dacă s-ar gîndi la alte lucruri, de-o importanţă mai imediată, decît la pretinsa deznădăjduire cu care combatem instituţiile liberale!…

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *