[„SE ŞTIE CĂ MARELE PARTID …”] – de Mihai Eminescu [2 iulie 1880]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Se ştie că marele partid liberale-naţionale ar voi să aibă odată un minister pur al său, în care să nu intre elemente străine, ca d-nii Boerescu, Cogălniceanu ş.a. Situaţia fiind limpede astăzi, e natural ca d-nii Fleva, Giani, Campiniu ş.a. să aibă dorinţa nemărturisită de-a purta şi ei portofolii sub braţ, de-a fi în capul mesei, cum se zice. Dorinţă legitimă; dar vai, marele maestru al politicei şi esterne şi interne nu poate renunţa de-a compune cum va voi caleidoscopul cabinetului, o trestie tremurătoare sub suflările inspiraţiei sale diplomatice.
Cei nemulţumiţi cu ministerul s-au fost grupat în jurul celor patru viceprezidenţi, cu intenţia hotărîtă de-a nu acorda cabinetului lucrul cel mai de căpetenie … bugetul.
Adunarea însă, ştiind că bugetul e izvorul tămăduirilor şi doftoria întăritoare a partidului, l-a votat în ruptul capului, de zburau capitolele şi paragrafii ca stîlpii de telegraf cînd călătoreşti cu drumul de fier.
De atunci, mulţumită închiderii sesiunii, situaţia s-a mulcomit, fără a se limpezi. Marele partid tot n-a ajuns de-a vedea compunîndu-se un ministeriu pur roşu; d-nii Campiniu, Fleva şi Giani sînt încă tot fără portofolii.
Daca ne permitem a aminti cititorului unele scene din Parlament, din timpul votării bugetului şi a demisiei celor patru viceprezidenţi, o facem mai mult de hazul lucrului, fără vro altă pretenţie.
Iată dar cîteva probe de parlamentarism radical:
D. preşedinte: Astăzi s-a depus şi raportul pentru bugetul Ministerului de Rezbel; raportul care s-a depus acum nu este tipărit.
Voci: Nu avem trebuinţă de tipărirea raportului.
D. P. Ghika: Cer cuvîntul pentru ordinea zilei.
D. preşedinte: D-lor, ştiţi că ordinea zilei nu se poate schimba fără învoirea miniştrilor.
U. P. Ghika : Este, d-lor, o demisiune care s-a dat de cîteşipatru d-ni vicepreşedinţi ai Camerei şi asupra căreia sîntem datori să luăm o rezoluţiune imediat.
D. preşedinte: D-nii vicepreşedinţi nu sînt aci, d. Chiţu s-a dus pînă la Academie, iar ceilalţi lipsesc.
D. P. Ghika : Aceasta nu face nimic, căci, ca persoane, am toată stima ce datorim acestor persoane cari au fost vicepreşedinte ale Adunărei, trebuie să ne gîndim d-lor, că nu avem nici un vicepreşedint şi prin urmare nu putem lăsa Camera în această situaţiune.
Rog pe onor. Cameră să ia o hotărîre în această cestiune şi să procedem imediat la alegerea vicepreşedinţilor, ca astfel să putem continua votarea bugetelor pe o cale regulată . . . (întreruperi, zgomot).
D. G. Fărcăşanu : Nu se poate.
D. Ghika: Nu se poate fiindcă nu vrea d. Fărcăşeanu, dar majoritatea Camerei o vrea şi acum afirm că vorbesc în numele majorităţei. . .
Voci: Cine v-a autorizat? De unde ştiţi că majoritatea voieşte ?
D. preşedinte : D. Chiţu s-a dus pînă la Academie, dar va veni îndată, ceilalţi d-ni vicepreşedinţi lipsesc.
D. Villacrose : D. preşedinte ar trebui să deschidă discuţiunea asupra acestei cestiuni care este la ordinea zilei şi să-i dăm o soluţiune.
D. preşedinte : Nu o am la ordinea zilei; şi după regulament nu se poate schimba ordinea zilei fără învoirea guvernului.
Voci: Este de sine la ordinea zilei. (zgomot)
D. preşedinte: încă o dată vă declar, d-lor, că nu este pusă această cestiune la ordina zilei.
Voci: Cerem noi să se pună şi s-o discutăm imediat.
D. R. Campiniu : D-lor deputaţi, mai toţi d-nii deputaţi cari au vorbit ieri în această materie au conchis să se ceară esplicaţiuni de la d-nii vicepreşedinţi asupra motivelor ce-i fac să demisioneze. Pînă acum d-nii vicepreşedinţi nu au dat nici un fel de esplicaţiune.
Voci: Au dat.
D. B. Campiniu : Nu au dat esplicaţiuni formale şi pe cîtă vreme esplicaţiuni formale nu esistă noi sîntem în poziţiune a crede că d-lor [î]şi retrag demisiunea.
Rog pe onor. Cameră să binevoiască a aştepta venirea d-lor vicepreşedinţi şi atunci vom aviza, iar pînă atunci să trecem la lucrările ce avem la ordinea zilei.
Voci: închiderea discuţiunei.
D. P. Ghika : D-lor deputaţi, am văzut cu mare părere de rău că d. Campiniu, care face parte din majoritate, cînd este în cestiune onoarea partidului liberal vine sub scrupul de consideraţiuni cari sînt foarte legitime şi pe cari le împărtăşesc şi eu, vine şi cere să se amîne soluţiunea acestei cestiuni, care este de demnitatea Camerei a se rezolva cu un moment mai înainte . . . (zgomot, întreruperi)
Voci: Nu se poate schimba ordinea zilei fără încuviinţarea guvernului.
U. P. Ghika : În cestiunea de faţă schimbarea ordinei zilei nu priveşte pe minister, ne priveşte pe noi, majoritatea şi, cu toată simpatia ce avem pentru guvern, cerem ca această cestiune să se pună la ordinea zilei, ca să primească imediat o soluţiune.
(Se pune la vot închiderea discuţiunei şi trecerea la ordinea zilei, şi se primesc).
D. preşedinte : Fiindcă d. ministru [al] Cultelor şi Instrucţiunei Publice nu este aci, vom începe cu bugetul Ministerului de Rezbel.
D. N. Fleva : Iată amendamentul meu: „Propun ca diurna comisarului general să se reducă la 800 lei pe lună şi să se reducă ajutoarele la unul cu 400 lei şi un ajutor cu 200 lei, un uşier cu 80 lei precum şi suprimarea chiriei de 400 lei”.
(Se pune la vot amend[am]entul d-lui Fleva şi se adoptă).
D. ministru de externe : Declar, d-le preşedinte, că răspunderea, după primirea amendamentului d-lui Fleva, nu va fi a mea.
D. N. Catargiu: Mai înainte de a pune bugetul la vot vă rog să întrebaţi pe d. ministru de externe dacă primeşte amendamentele introduse.
D. ministru de externe : În urma primirei amendamentului prin care se reduce leafa comisarului şi se suprimă chiria localului declar că nu primesc bugetul.
D. G. Chiţu: D-le preşedinte, depun la oficiul d-v. demisiunea d-lui D. Giani, a d-lui N. Fleva şi a mea din funcţiunea de vicepreşedinţi ai Camerei şi vă rog să binevoiţi a face să i se dea citire. (D. C. Poroineanu, dă citire următoarei demisiuni:)
„Domnule Preşedinte,
Convinşi că între noi şi onor. majoritate nu mai există acea comunitate de idei şi de vederi atît de necesară în rezolvarea mai multor cestiuni de prima importanţă ce sînt astăzi la ordinea zilei, vă rugăm, d-le preşedinte, să binevoiţi a comunica onor. Adunări că demisionăm din vicepreşedenţia cu care ne-a onorat şi pentru care, şi de astă dată, nu lipsim a-i arăta viua şi profunda noastră recunoştinţă.
Primiţi, d-le preşedinte, încredinţarea înaltei noastre stime şi consideraţiuni.
G. Chiţu, D. Giani, Nicolae Fleva”.
D. I. Agarici: D-le preşedinte, în urma acestor demisiuni, crezînd de datoria mea de a lăsa libertatea Camerei ca să facă o alegere conformă cu spiritul de care este animată, mă unesc şi eu cu ceilalţi trei d-ni vicepreşedinţi şi vă rog a primi şi demisiunea mea.
D. preşedinte : D-lor, pun la vot demisiunea d-lor vicepreşedinţi.
(Adunarea refuză aceste demisiuni).
D. G. Chiţu : D-le preşedinte, sînt autorizat din partea celorlalţi trei colegi ai mei a declara onor. Adunări că noi persistăm în demisiune.
D. Al. Lahovari : Ar fi bine ca, atunci cînd patru vicepreşedinţi socotesc de datoria dumnealor a se retrage din mandatul ce Camera le-a încredinţat, să vină la tribună a da motivele acestei retrageri . . . (întreruperi)
D. G. Chiţu: Le-am dat.
D. Al. Lahovari: Le-aţi dat, dar mi se pare că sînt cam vagi; aţi zis că este neînţelegere între majoritate şi între d- v.; aceasta este foarte vag şi ar fi bine să fim luminaţi asupra diverginţelor ce există între d-v. şi majoritate.
D. P. Buescu : D-lor deputaţi, totdauna biuroul este sincera expresiune a majorităţii. Acum, cînd onor. d-ni vicepreşedinţi [î]şi dau demisiunea, se înţelege că atunci este oarecare neînţelegere între ideile cari au fost mai nainte şi între ideile cari predomnesc azi această majoritate? Avem noi trebuinţă, majoritatea, să cerem ca acei d-ni vicepreşedinţi să ne spună lămurit care este cauza acestei demisiuni ? Apoi, este vreunul din d-v., din majoritate, care să nu ştie care este cauza?
Voci : Eu nu ştiu nimic.
Voci : Nici eu; nici eu.
D. P. Buescu: [î]mi pare foarte rău; d-v. ştiţi care este cauza; prin urmare nu aveţi cuvînt să ziceţi nu ştim; o ştiţi foarte bine şi prin urmare este de prisos a o mai declara.
(Zgomot. Şedinţa se suspendă pe 20 de minute).
(Şedinţa se redeschide peste 20 minute).
D. R. Campiniu: D-lor deputaţi, demisiunea in corpore a d-lor vicepreşedinţi ai Adunărei este pentru noi, majoritatea, o surprindere, mai cu seamă cînd ea este întemeiată pe consideraţiuni de neînţelegeri; acele neînţelegeri pentru mulţi din noi sînt necunoscute.
Voci: Pentru toată majoritatea.
D. preşedinte : Nu întrerupeţi, vă rog, lăsaţi să mergem cu liniştea ce ne impune situaţiunea.
D. R. Campiniu : Nu ne aşteptam ca onor. vicepreşedinţi, cari cunosc spiritul minorităţii şi tendinţele ei, să le dea această ocaziune puţin favorabilă pentru vicepreşedinţi.
D-lor, ce fapte, ce lucrări s-au produs în sînul acestei onor. Camere cari să fi probat o divergenţă de opiniuni şi de vederi între d-nii vicepreşedinţi şi majoritate? . . .
Voci: Nici una.
D. R. Campiniu : Eu nu cunosc nici una. Sînt fapte misterioase? Sînt mobile ascunse? Sînt motive neavuabile cari fac pe d-nii vicepreşedinţi să se retragă?
Aceasta este o altă cestiune. S-au schimbat oare domniele lor aşa încît cred că nu mai pot fi vicepreşedinţi? Pe cît timp nici un fapt n-a probat pînă acum vro dizidenţă între majoritate şi d-nii vicepreşedinţi eu sînt de opiniune a respinge aceste dimisiuni.
D. preşedinte : S-au respins, dar domniele lor au răspuns că persistă în demisiune.
D. Campiniu : Atunci, d-le preşedinte, fiindcă noi nu sîntem mulţumiţi pe simpla afirmaţie că este disidenţă între noi şi d-nii vicepreşedinţi, noi [î]i vom considera încă ca făcînd parte din majoritate şi responsabili de toate actele făcute de majoritate. Prin urmare eu nu văd nici un motiv a le primi demisiunea fără a ne da explicaţiuni şi fără a ne arăta motivele cari-i fac să se despartă de majoritate.
D. P. S. Aurelian: Aş propune să facem un apel călduros şi frăţesc la aceşti bărbaţi, cari sînt dintre fruntaşii partidului liberal, ca să binevoiască a se explica cu noi şi a ne arăta motivele ce i-au putut îndemna să ia o asemenea hotărîre; trebuie să fim mai înainte de toate lămuri asupra cestiunei şi de aceea v-aş ruga să binevoiţi a lăsa în suspensiune primirea sau respingerea demisiunei, pentru ca să vă puteţi pronunţa (întreruperi) în mai bună cunoştinţă de cauză decît aţi putea-o face acum.
Să se suspende orice deciziune şi să lăsaţi timpul material colegilor noştri ca să se consulte cu majoritatea.
Se observă că, dacă şedinţa secretă ţinută de „noi majoritatea” ar avea loc la Cameră, are dreptul să vie şi reacţiunea la ea.
Voci: Nu se poate.
O voce: Atunci la chir Constantin.
D. Vernescu : Nu este treaba noastră ce are să facă majoritatea. Noi ne ocupăm a şti dacă este şedinţă sau nu şi deseară.
Acum aud c-aveţi să ţineţi o şedinţă secretă deseară. Procedura aceasta nu ştiu cum s-o numesc.
D. N. Catargiu : Voiesc să-şi suspende demisiunile şi să dea concurs d-lui preşedinte ?
Voci : Nu vor. Nu vor.
D. preşedinte : Pun la vot propunerea d-lui Aurelian, ca deseară să avem noi majoritatea o întrunire în şedinţă secretă.
Voci: În care local?
Voci: Aci.
(zgomot infernal, întreruperi)
D. Dimancea : Majoritatea a hotărît că deseară este şedinţă. Dar majoritatea găseşte cu cale, pentru interesele majorităţii, ca deseară să nu mai fie şedinţă. Rămîne dar ca majoritatea să se adune unde-o pofti.
Propun ca deseară să nu fie şedinţă.
Aceste scene nu sînt lipsite de trăsături comice. Dar, abstracţie făcînd de la ele, se constată întîi tendenţa eliminativă a partidului roşu, apoi adîncimea crizei care s-a născut atunci şi durează pînă astăzi, cu toate că „noi majoritatea” a ţinut o şedinţă secretă „pentru interesele majorităţii”, iar asupra tuturora se constată, prin vacanţa atîtor portofolii, neputinţa d-lui Brătianu de-a-şi reconstitui cabinetul numai din elemente roşii.
Întrebarea cea mai naturală ce răsare din toate acestea e: poate o criză ministerială să ţină atît de mult fără să-şi afle o soluţiune?
Formula cauzală a acestor întîmplări, fie-n mare fie-n mic, e următoarea: Incapacitatea e sub radicali erijată în titlu de merit, mărginirea şi neştiinţa brevetate ca titluri de recomandaţie. Toţi fiind egali în privirea acestei părţi negative, e natural ca toţi să aibă ambiţia de-a servi patria în rangurile cele mai înalte, de vreme ce nu există între roşii nici o inteligenţă superioară care s-ar impune prin sine însăşi. De aceea, de la începutul formării ministerului Brătianu, cabinetul s-a transformat într-un caleidoscop care ne arată rînduri-rînduri prefacerea personalului chemat a-l compune, prin trecerea prin ministeriu, fiecare la rîndul său, a tuturor corifeilor din orta. Lucrul a ajuns o mare greutate de învins pentru d. Brătianu, din cauza neputinţii în care se află de-a putea satisface destul de repede nerăbdarea tuturor nulităţilor marelui partid. Supărarea celor ce rămîn în aşteptare devine din ce în ce mai mare, precum am văzut-o manifestîndu-se în scenele de comedie reproduse mai sus.
Dar ce e de vină la toate acestea ţara? Slăbiciunea imanentă a guvernului înlăuntru şi, ca rezultat al unei politici aventuroase, slăbiciunea în afară, mizeria administrativă, tăinuitele scabroase afaceri, toate acestea se resimt în ţară, deşi mijlocul constituţional de-a le înlătura ar fi ca sau d. Brătianu să-şi formeze odată un cabinet statornic şi solidar responsabil pentru toate actele lui, sau în fine să lese această sarcină unui altuia, care n-ar avea a ţinea seamă de ambiţiile tuturor nulităţilor.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
17 februarie – 31 decembrie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XI

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *