[„ŞEDINŢA DE SÂMBĂTĂ A ADUNĂRII…”] – de Mihai Eminescu [22 decembrie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Şedinţa de sâmbăta a Adunării a trecut fără să fi fost vorba de nota pe care guvernul umilirii naţionale a adresat-o Vienei.

Pentru cel ce ştie apreţia lucrurile – nu vorbim aci de pahidermele bipede de la fel de fel de gazete, cari nu înţeleg nimic, nici de publicul mare, care nu cunoaşte dicţionarul propriu cu termenii căruia un popor se maltratează – dar, pentru cine ştie apreţia lucrurile, o formă mai servilă şi mai înjosită decât aceea a scuzelor d-lui Stătescu nu se putea. „O neînţelegere !” strigă gazetele oficioase. Dar o neînţelegere se înlăturează nu prin scuze, ci prin o înţelegere. Forma unei înţelegeri, unei explicaţiuni este cu totul alta decât cea impusă de cabinetul din Viena guvernului nostru.

Iată darul de Anul Nou pe cari d-nii Rosetti – Brătianu îl aduc ţării. Se ‘ntâmpla pretutindenea ca, în ajunul zilei în care un an trece şi altul vine în rotitoarea vremilor cale, oamenii între ei să-şi adreseze dorinţe reciproce, încurajându-şi aspiraţiunile pe viitor; copiii să fericească pe părinţi, părinţii pe copii. Poate muma Românie, această glorioasă şi blândă mumă, să fi aşteptat şi ea de la copiii ei felicitări. dacă nu alta, dar cel puţin ca vecinic să rămâie numele ei sus ca şi culmile munţilor, viaţa ei puternică ca a codrilor pururea verzi de brad.

Copiii ei? O mai fi având ea copii adevăraţi, sau tot ce furnică deasupra mulţimii e o adunătură de bastarzi suplantaţi adevăraţilor ei fii, fără umbră de simţire pentru onoarea şi demnitatea ţării? Bastarzi rahitici cari speculează numele şi demnitatea patriei lor, mijlocitori ai ruşinei între ţară şi străini!

Astfel cel întâi An Nou al noului regat primeşte în inventarul lui o umilire.

Ce-ar fi fost mai simplu în adevăr decât de-a evita cu totul o asemenea umilire, de-a nu pune în mesaj vorbe ce, fără nici un folos pentru cestiunea Dunării, să silească ţara la îngenuncheare?

Abia ne iertăm iluzia de-a fi crezut că d. Brătianu voieşte ceva cu acel mesaj. Ne-am convins că nu voia nimic, că nu avea îndărătul lui pe nimenea, că totul era o bravadă menită a-i susţinea popularitatea şi al cărei rezultat a fost de-a potricăli şi mai mult numele său demult sfâşiat prin călătoria de la Livadia şi cesiunea unei părţi de ţară.

Întrebându-ne cu mâna pe inimă care ministru ar fi putut în România să comită acel şir de inepţii şi de greşeli pe cari le-a comis d. Brătianu cu cameraderia sa politică şi cu toate acestea să rămâie la putere? dacă un guvern, fie conservator, fie cum ar fi fost, ar fi cedat Basarabia stat-ar fi două zile la putere? Dacă unul ar fi adresat acele umilite scuze pe cari d. Stătescu le-a adresat Austriei, avut-ar-fi trei zile de trăit? De la un capăt la altul al ţării presa roşie ar fi înfierat pe un asemenea guvern, ar fi ridicat uliţa în contra lui, cu jalbe ‘n proţap, am fi văzut pe corifeii partidului împresurând palatul regal, ameninţând cu puşcăria, cu moartea chiar pe un asemenea guvern.

Dar roşii au făcut aceste greşeli şi roşiilor li-e permis orice. Şi nu ne mirăm că li e permis. Ei au ştiut să ia ţării orice mişcare neatârnată, au ştiut să prefacă încetul cu încetul listele de alegători în liste de funcţionari plătiţi, au ştiut să întindă sistemul corupţiei şi cumpărării de voturi ca o mreajă de fier asupra ţării întregi. Orice – ar gândi oamenii despre guvernul roşu, oricât l-ar despreţui în fundul inimei, ei sunt legaţi prin mii de interese create în mod factice de guvern şi nu pot lucra altfel.

Dar dacă o ţară se poate guverna astfel, dacă prin săturarea unor serii de interese private se poate amorţi şi paraliza bătaia liberă a inimei ei, dacă ‘n locul deliberării poate veni stupiditatea unei turme conduse de bunul plac a doi-trei oameni, la ce mai trebuie atunci Parlament, la ce alegeri? Toate lucrurile cîte se fac astăzi s-ar putea face fără aparatul costisitor al unor reprezentaţiuni cari nu mai reprezintă nimic.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.