[„ZILELE DIN URMĂ SE COMENTASE…”] – de Mihai Eminescu [13 – 14 iulie 1881]

Fotografie de arhiva. Mihai Eminescu de Nestor Heck – 1884. Basarabia-Bucovina.Info

Zilele din urmă se comentase în ziarele din străinătate venirea generalului Ernroth la Bucureşti. Unele din foile străine atribuiau vizitei generalului intenţiunea de a stărui pe lângă şefii partidului roşu din Bucureşti ca, prin învăţăminte bine simţite, să facă pe confraţii liberali din Bulgaria, pe d-nii Slaveicov, Zancov şi Caravelov, să se împace cu principele Alexandru şi să lucreze alături cu el la marea operă a regenerării naţionale, admiţând însă dictatura principelui ca un moderator al apetiturilor prea vii a partidului liberal bulgar. Alte foi mergeau şi mai departe. Ele susţineau că generalul venise cu scopuri de-o importanţă mult mai mare, că o alianţă bulgaro – română ar fi devenit necesară în urma constelaţiunii celei mai nouă a puterilor europene şi că această alianţă ar fi fost obiectul întrevorbirilor între generalul rus şi bărbaţii de stat ai României. Aceasta din urmă ştire s-a dezminţit întru câtva. Generalul fiind demisionar, nu putea trata asupra unor sujete cari sunt de atribuţiunea guvernului bulgar.

Iar în privirea ştirii celei dendâi, versiunea adusă de foaia rusească „Moskowskii telegraf” merită a fi cunoscută ca un fel de ilustraţie a vestitei noastre independenţe. În adevăr, în era independenţei s-a creat în ţară o lege în contra străinilor, însă nu în contra acelora care vin să ne specule, ci a acelora cari se refugiază la noi din cauza persecuţiunilor politice. Acum foaia rusească află că, prin mijlocirea agentului diplomatic rus din Sofia, consiliarul de stat Chitrovo, principele Bulgariei au solicitat sprijinul energic al cabinetului din San – petersburg pentru a putea exercita o presiune asupra guvernului din Bucureşti ca acesta să nu abuzeze de dreptul de azil în privirea ex – miniştrilor bulgari refugiaţi în România. O reprezentaţiune identică i s-ar fi făcut şi cabinetului din Viena. Va să zică pare a exista o tensiune oarecare între guvernul din Bucureşti şi cel din Sofia, a cărei gravitate ne-a descoperit-o corespondentul „Gazetei generale” din Augsburg când a arătat că la serbările din şistov, făcute cu ocazia proclamării dictaturei, reprezentantul României s-ar fi ţinut de-o parte în mod ostentativ.

Daca cu Bulgaria relaţiunile sunt încordate, cele cu Austria asemenea nu sunt de natură de-a satisface cerinţele unei bune vecinătăţi. Foile din Viena s-au ocupat în zilele din urmă de obiectul nemulţumirilor, de cestiunea Dunării, într-un mod care părea a indica că s-ar fi întâmplat ceva hotărâtor în privirea aceasta. „Gazeta de Augsburg” ne spune însă că se continuă tractările între puterile acelea din consideraţie pentru cari Comisia Dunăreană au amânat o discutare definitivă a cestiunilor pendinte; despre o rupere sau un insucces al acestor tractări nu este însă vorbă şi hotărârile se vor lua probabil abia în sesiunea viitoare. Una din puterile acelea care faţă cu cestiunea Dunării stă pe terenul cel mai neutru (Germania?) va face atunci o propunere ce va indica drumul pe care apropiarea între opiniile opuse să fie cu putinţă, mai ales în ceea ce priveşte dreptul de apel al Comisiei Mixte către cea Europeană. Pretinsa amerinţare a Austriei atingătoare de desfiinţarea Comisiei Europene a Dunării se reduce la observaţia, făcută nu fără intenţie în corespondenţele diplomatice, că, dacă opoziţia în contra antreproiectului austriac ar continua şi de acum înainte, existenţa Comisiei Europene ar pierde pentru Austria mult din valoarea ei. Această observaţie au luat sub pana publicităţii dimensiunile unei ameninţări formale adresate Angliei. E însă foarte adevărat că Austria porneşte din principiul că o reînnoire a mandatului Comisiei Dunărene are necesitate de unanimitatea puterilor şi că ar sta în puterea Austriei, dacă i s-ar admite punctul ei de vedere, ca să zădărnicească prelungirea mandatului.

Nu fără legături cu cestiunile pendente ale Dunării o fi ştirea colportată de ziarele din Viena c-am fi având a ne aştepta la o întoarcere a onor. d. Boerescu pe fotoliul de ministru de esterne şi cea adusă de ziarul maghiar „Egyetertes „ că, în locul comitelui Hoyos, se va numi plenipotenţiar al Austriei în Bucureşti sau marchizul Pallavicini sau comisarul regal Ludovic Tisza.

Cumcă o încordare oarecare există între Austro-Ungaria şi România ne-o confirmă şi ziarele germane din Bucureşti cari, cel puţin în privirea aceasta, cată să fi având informaţiuni de-o probabilitate oarecare.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 ianuarie – 31 decembrie 1881
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1985-1989
Vol XII

Mihai-Eminescu.Ro

image_pdfimage_print

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *